Pentru parinti si copii


Asa cum stiti deja am doi copii despre care scriu uneori si in articolele de pe acest blog. Se intampla sa fie vorba de articole referitoare la anumite produse pe care le folosim ori la un loc pe care l-am descoperit si care este ideal pentru petrecerea timpului in familie.

Azi am decis sa scriu despre parinti si copii, in general, mai mult din cauza unor discutii pe care le-am avut cu niste viitori parinti.

Stiu ca atunci cand urmeaza sa ai un copil ai doua cai pe care probabil ca esti predispus sa mergi: fie citesti de rupi tot ce prinzi si te crezi atoate-stiutor (de multe ori se intampla ca cei fara copii sa fie „capabili” sa emita pareri si sfaturi vis-a-vis de educatia copiilor mai ceva ca parintii cu experienta), fie asculti cu inima la gura tot ce ti se spune si iei ad literam cam tot.

Ca o paranteza, e drept ca mai exista o varianta: nu te intereseaza deloc ce va fi si decizi ca te vei descurca la fata locului mai ales ca nu ti se pare mare lucru sa cresti un copil.

Dar lasam la o parte aceasta varianta pentru ca mi se pare o prostie crunta si o idiotenie crasa sa consideri ca te poti descurca cu un copil ca si cum ai invata sa gatesti cu cartea in brate si laptopul pe picioare.

In fine, sa revenim la ceea ce vroiam sa va povestesc.

Cele doua cupluri despre care vreau sa scriu aici au o varsta, nu sunt tocmai la inceputul vietii, dar cumva li s-a dat sansa sa astept un copil cam in acelasi timp. Evident ca incep comparatii si dezbateri cum se intampla mereu (din pacate).

Nici nu s-au nascut bietii copii ca parintii deja viseaza la drumetiile pe care le vor face, la cum isi vor schimba viata si vor deveni mai activi prin prisma copilului ce va veni, la modul in care vor organiza masinile si sistemele de protectie….

Adevarul este ca nu stiu daca e de plans ori de ras. Nu imi aduc aminte exact cum eram noi, dar stiu ca tot ce am citit inainte sa se nasca Daria am uitat in secunda in care am primit-o in brate si nu mai stiam absolut nimic!

Pe de alta parte, un lucru bun am facut in perioada sarcinii: am cumparat patutul, caruciorul, hainute, scaunul auto…De ce?

Simplu!

Cine ma cunoaste stie cateva lucruri despre mine: nu cred in balivernele satului; prefer sa aleg totul cu mana mea (nu ca nu as avea incredere in sotul meu, dar imi place enorm sa ma implic in orice are legatura cu cei mici) si nu as fi putut dormi de grija ca nu e nimic pregatit la sosirea pe lume a primului nascut. Da, asa cum intuiti si voi: e mult mai simplu la  al doilea copil! Si asta din cauza atitudinii parintilor 😉

Cred ca totul mi s-a parut o minunata aventura: am mers cu sotul la cumparaturi si am ales singuri totul asa cum am procedat si cand am facut cumparaturile pentru nunta (inclusiv rochia de mireasa si costumul de mire). Cred ca ceea ce ne-a dat un pic de furca a fost alegerea scaunului auto ideal. Citisem o gramada de lucruri si pornisem cu ideea ca stim ce e necesar, dar la magazin ne-am trezit ca taranul in mijlocul orasului: nu mai stiam incotro sa mergem.

Pacat ca nu ne venise ideea sa cumparam de la un magazin online, nu? Dar acum 7 ani si ceva nu aveam aceasta inclinatie spre comoditate si nici nu ma pricepeam la acest gen de cumparaturi. In momentul acesta prefer varianta online taman pentru ca am ocazia sa caut exact ce ma intereseaza, nu imi iau ochii alte produse si pot selecta criteriile care sa ma ajute sa elimin ce e in plus pe lista mea de cerinte.

E si foarte adevarat ca exista mult mai multe variante de scaune auto pe piata decat erau la acea vreme (pentru detalii vezi categoria scaune tuning ) si parintii au ocazia sa aleaga dintr-o varietate mult mai mare de produse (implicit producatori) si de preturi.

Legat de cele doua cupluri (scuze ca m-am abatut de la subiect), mi s-a parut tare interesanta „disputa” viitorilor tati referitor la alarmele auto. Nu ma intrebati care e legatura pentru ca nu am reusit sa ma dumiresc cum s-a trecut de la scutece, creme, hainute, scaune auto, scaun de masa, pat, carucior etc la alarme auto, dar in fine….mintea omului e un mister absolut la urma urmei si nu numai.

Pana la urma cel care m-a lamurit a fost sotul meu care se distra de minune pe seama celor doi viitori tatici: era vorba despre un articol de pe comunicatedeafaceri.ro unde cei doi citisera despre alarmele auto pentru animale salbatice. Ei deja isi faceau planuri pentru viitor: viseaza cai verzi pe pereti ca, o data cu nasterea copiilor, familiile lor vor deveni mai „impatimite” de natura si vor incepe sa mearga in vacante cu cortul….asa ca li se pare absolut normal sa monteze alarme auto pentru animale salbatice.

Logic, nu? 😀

Anunțuri

Parerea ta conteaza

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s