Visez…..


…imi doresc sa nu mai am cosmaruri….

Cand eram in liceu aveam cosmaruri….mereu visam lupte, certuri….visam sange….Era ingrozitor!

Un psiholog ar zice ca probabil asta e din cauza lucrurilor petrecute in timpul zilei….Nu imi aduc aminte ca parintii mei sa se fi certat zilnic, dar imi aduc aminte ca nu prea ne bucuram cu adevarat de sarbatori pentru ca ei se certau mereu…Se certau si cand nu erau sarbatori…Nu s-a ajuns niciodata la lovituri, dar stresul permanent din casa isi spunea cuvantul….mai ales cand eram in ultimul an de liceu si aveam propriile motive de stres….

In primul an de facultate l-am intalnit pe A. si am inceput sa percep altfel viata….

Nu am mai avut cosmaruri pana acum un an cand s-au intamplat atatea….de atunci putine sunt noptile in care sa nu am cosmaruri, in care sa nu „ma cert” ori sa „nu fiu certata” in somn de parintii mei….Banuiesc ca asta se intampla din cauza lucrurilor petrecute, din cauza lucrurilor inca nespuse, a celor ramase pe suflet ca o greutate care asteapta sa fie eliberata…

De ce nu m-ati iubit suficient?

Asta e intrebarea care ma framanta si care m-a facut sa plang, sa am cosmaruri de mai bine de 400 de zile….

Mi-as dori…..

Anunțuri

2 gânduri despre „Visez…..

  1. am dat like nu pentru cosmarurile tale ci asa, ca o imbratisare. Nu stiu ce s-a intimplat intre tine si ai tai, dar daca ii mai ai in viata, eu te sfatuiesc sa le spui ce ai de spus. NU lasa lucrurile ne spuse ca e mai rau cind ei nu mai sunt.
    Mama mea a murit acum 1 an jumate si au ramas multe ne spuse si ne rezolvate; in prima luna dupa ce a murit nu puteam sa dorm noaptea deloc si cind finally adormeam citeva ore , mereu visam ca se cearta cu mine si imi face crize. Timpul a trecut, durerea ierderii inc ao mai am dar cel mai tare ma bintuie faptul ca nu am apucat sa ne rezolvam problemele. Stiu ,in mintea mea constienta, ca nu poti obliga pe cineva sa comunice cu tine oricit incerci si vrei tu ,dar pentru ca ( in cazul meu) nimic nu se mai poate incerca , e foarte foarte greu.
    Iti doresc sa iti dea Domnul alinarea pe care o cauti,sa fii linistita si impacata sufleteste!!
    Hugs!

    Apreciază

    1. Anca, iti multumesc mult pentru cuvintele tale din inima
      Din pacate, nu cred ca mai exista cale de comunicare intre noi. M-au ranit atat de rau incat pur si simplu nu stiu cum nu mi s-a rupt inima in acele momente.
      Si nu s-au oprit doar la acele zile, ci au continuat si in urmatoarele luni…pana cand a pus sotul meu piciorul in prag si le-a spus sa ne lase in pace si sa isi vada de ale lor.
      Mi-as dori sa pot macar sa imi adun puterile si sa ma duc sa le spun ce am de spus…dar, asa cum am ajuns sa ii cunosc, imi dau seama ca nu ar avea nicio rezolvare pentru ca nu ar asculta, ci ar iesi mai rau
      Nu imi vine nici mie sa cred ca dupa mai bine de un an nu reusesc sa ma odihnesc, sa dorm o noapte intreaga….Macar nu mai e asa rau ca la inceput.
      Linistea si impacarea sufleteasca au venit numai multumita copiilor care m-au ajutat sa ies din negura aia urata. A fost cu atat mai greu sa le explic lor ce s-a intamplat fara a le umbri copilaria…

      Apreciază

Parerea ta conteaza

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s