Planuri, schimbari…..


…intr-un cuvant: VIATA!

Nu stiu cati dintre voi isi aduc aminte de articolele trecute de aici ori de pe celalalt blog unde povesteam cat de aproape am fost sa ne mutam in Pitesti, respectiv in Craiova in urma cu cativa ani. Era vorba de o mutare definitiva care implica multe lucruri.

Ceea ce nu am apucat sa povestesc in ultimele luni este ca in aceasta toamna luasem in calcul o alta mutare. E drept ca, de data aceasta, nu era chiar o mutare definitiva, ci era vorba despre ceva sezonier. Mai exact, sotul se muta in Sebes, iar acasa venea….cand avea timp.

Am discutat indelung despre aceasta eventuala mutare si am ajuns la concluzia ca ii lasam pe copii la scolile unde se afla in prezent si pentru ei nu am facut pasul definitiv. Era de discutat si faptul ca sotul urma sa plece pe perioade lungi asa cum s-a intamplat in urma cu cativa ani si deja stiam ce implica atat din punct de vedere emotional, cat si financiar.

Incepusem sa cautam un apartament in Sebes de inchiriat . Aici trebuie sa multumim prietenilor sotului meu care ne-au indrumat si ne-au ghidat pe tot parcursul acelor luni de zile. Blocurile noi ne faceau cu ochiul, la fel si casele, dar nu de asta aveam nevoie mai ales ca nu intentionam sa ne mutam cu toata familia. Ca sa va faceti o idee, cam asa aratau cele gasite de A. si G.

20140424_092923 (imagine preluata de aici: Apartamente Sebes Sancasa.ro)

Pana la urma, lucrurile (sa nu zic „viata”) au luat alta turnura si planurile au picat. Recunosc ca, intr-un fel, ma simt usurata ca nu s-au concretizat pentru ca stiu cat de greu a fost in perioada cand sotul locuia la distanta de noi. A fost greu si pentru el, dar si pentru noi. Nu e usor sa te afli printre straini, sa vii acasa si sa fie casa goala etc. Nu e usor nici sa cresti practic singura doi copii care au nevoie de multe lucruri. La acea vreme, amandoi erau mici (Andrei abia se nascuse) asa ca pot zice ca am trecut prin momente extrem de grele si am invatat sa ma descurc singura cu ei.

Este foarte adevarat ca acum sunt mari si ca lucrurile nu mai stau asa. Mi se pare mult mai simplu totul pentru ca au crescut si sunt partial independenti de mine, de noi.

In fine, asta a fost una dintre asa-zisele „aproape aventuri” de toamna despre care am promis ca voi scrie.

Voi ati avut vreodata planuri sa plecati din localitatea unde v-ati nascut, ati crescut?!? Ori ati plecat deja? La distanta mare de casa parinteasca?

Anunțuri

4 gânduri despre „Planuri, schimbari…..

  1. Mai anul trecut parca ( sau oare acum 2 ani? ) ne gindeam serios sa ne mutam din Cali in Texas. Firma sotului are filiala si acolo si se gindea sa se transfere. In final planul a picat ,for now. dar pe viitor nu se stie, nu este exclus. Cred ca cel mai greu ar fi pt copii, sa-si lase prietenii si verisorii de aici – caci scoala nu e o problema pt noi LOL ….pt mine n-ar fi asa greu, am schimbat deja 3 tari , ma adaptez la nevoie 🙂

    Apreciază

    1. Culmea e ca Pitesti si Craiova erau de luat in calcul pe vremea cand erau copiii la gradinita, dar problema era la mine mai degraba pentru ca ma simteam legata de familie.
      Drept urmare a intamplarilor grele prin care am trecut acum 2 ani,nu ma mai simt legata de nimeni si nimic. I-am spus sotului ca sunt dispusa sa ne mutam unde ne va fi noua bine, familiei noastre. Insa, el se resimte si e obosit, nu mai considera ca are suficienta energie sa o ia de la capat, e surmenat si satul de multi si multe.
      Vom vedea ce va fi.
      Apropo de HS…nici nu stii de cate ori nu m-am gandit ca ar fi o solutie excelenta pentru copii!

      Apreciază

Parerea ta conteaza

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s