Sa discutam despre copiii agresivi


Azi a avut loc petrecerea lui Andrei. O numesc asa pentru ca, de data aceasta, l-am lasat pe el sa stabileasca meniul si sa se gandeasca cum sa organizeze jocurile.

Prima parte a fost relativ simpla. Intr-o dimineata, la micul dejun, am stabilit meniul si eu m-am ocupat de restul.

A doua parte nu a fost chiar asa cum era stabilit pentru ca, asa cum e normal atunci cand se intalnesc copiii, lucrurile se schimba de la secunda la secunda, jocurile se schimba in functie de preferinte, se impart pe grupuri si fiecare alege altceva.

De obicei…nu, de fapt, ar trebui sa spun asa…cand este vorba de un grup de copii, este necesar sa fie si un adult pentru ca uneori spiritele se incing. Unii copii sunt surescitati si incep sa faca scandal, altii incep sa sara….

De data aceasta, ca niciodata, eram patru adulti prezenti.

Grupul lor este format din sase copii (doua fete si patru baieti). Se cunosc de cand erau mici (imaginati-va ca Andrei avea sase luni, iar acum are sapte ani si va dati seama cati ani sunt in urma) si stiu exact cum sa se comporte cand unul dintre ei este surescitat.

De-a lungul anilor, cu baietii a fost de furca pentru ca au fost, pe rand, ba nervosi, ba dornici sa se intoarca mai repede langa mamele lor, ba nici nu vroiam sa se desparta de mame. Din cei patru baieti, doi sunt in clasa a IV-a, iar ceilalti doi sunt in clasa I. De cand au crescut, sa zicem, de circa 2-3 ani, niciun baiat nu mai „plange” dupa mami asa ca ultimele doua probleme s-au rezolvat de la sine.

Problema cu nervozitatea este cea care ne da de furca. Nu va imaginati cumva ca cei mari de clasa a IV-a ar fi nervosi! Este vorba de un baietel care are aceeasi varsta cu Andrei.

Nu vreau sa discut aici problema educatiei ori altceva. Ce vreau sa spun este ca ceilalti copii au invatat sa apeleze la un adult atunci cand lucrurile ies din fagasul lor (cand acel baietel ii loveste, cand ii impinge). Inainte sa apeleze la adulti, au obiceiul sa ii atraga atentia copilasului respectiv sa se potoleasca. Daca nu se rezolva acest lucru, ii spun direct ca nu se joaca cu el pentru ca este agresiv. Abia in punctul al treilea (adica atunci cand se amplifica totul) apeleaza la adulti.

De obicei, se afla cel putin un adult in zona si conflictele se aplaneaza.

Ideea este ca, desi nu i-a invatat nimeni sa faca aceste lucruri, copiii au invatat sa reactioneze.

Nu va voi spune ca nu se rezolva nimic din partea familiei respective, dar va voi spune ceva care va va surprinde probabil.

Spre deosebire de situatii in care adultii ar lua atitudine si ar face cine stie ce miscare, copiii sunt cei care considera ca baietelul respectiv trebuie integrat in grup si in jocuri. Spre deosebire de adulti, copiii incearca intotdeauna sa se impace si sa gaseasca solutii amiabile.

Cred ca, de multe ori, noi adultii putem lua lectii de la copii.

Intelepciunea lor este nelimitata!

Anunțuri

Parerea ta conteaza

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s