Amintiri din copilarie


Cand eram mica, nu prea imi placea cand mama imi cerea sa o ajut la curatenie. Mi se parea o corvoada.

Daca vroiam sa fac ordine (a se intelege daca era initiativa mea), era ok. Aveam uneori chef sa imi aranjez camera, sa sterg praful. Ce imi placea cel mai mult era sa aranjez biblioteca mare. Imi aduc aminte ca, intr-o vara, m-a apucat vrednicia si am inceput sa scriu intr-un caiet toate titlurile/autorii pe care ii aveau ai mei in biblioteca mare. Si nu! Nu erau tocmai putine carti. Vorbim de circa 1000 de carti! Dar imi placea enorm ideea de a sti exact ce carti se gasesc acolo. Imaginati-va ca vorbesc despre perioada anilor ’90 cand nu exista asa ceva decat in bibliotecile publice si calculatoarele inca nu aparusera😛

Aveam obiceiul sa imi strang banii de buzunar si, dupa ce ieseam de la scoala, ma duceam la libraria de alaturi ca sa vad ce carti pot cumpara. De fapt, la inceput cumparam discuri cu povesti de la un magazin de langa scoala. Cand nu gaseam discuri noi, ma duceam la librarie sa cumpar carti.

Ca idee, aveam un obicei nu tocmai sanatos, sa zicem. Ajungeam acasa la pranz. Mergeam repede la baie pentru ca la scoala nu vroiam sa merg, imi luam ceva rapid de mancare (da, exact! nu imi incalzeam mancarea pregatita de mama) si ma apucam de teme…..in timp ce ascultam discuri cu povesti! Nu stiu, sincer, cum ma puteam concentra, dar va garantez ca reuseam sa imi fac toate temele si inca erau si corecte! Dupa Revolutie, cand la tv erau multe canale si aveai de unde alege, adaugasem inca o activitate…Deci….tv pe desene in italiana (cam asa am invatat italiana😀 ), disc cu povesti, teme si sandwish alaturi!

Intre timp, prietenele mele dormeau la pranz (la ele acasa era mereu cineva care le supraveghea, la mine nu era nimeni pana seara). Cand ele se trezeau si se apucau de teme, eu eram gata cu totul si tare as mai fi iesit in fata blocului sa ma joc, dar trebuia sa astept sa termine si grupul vesel.

Asa ca…..citeam o carte, ascultam inca o poveste….

Cand de pe piata au inceput sa dispara discurile, eu ma puteam „lauda” cu circa 150 de discuri cumparate din banii mei. Eram tare mandra de colectia mea.

Nu, nu o mai am, iar motivele nu tin de mine, din pacate.

Cartile cumparate in copilarie din banii mei?

Am reusit sa iau cu mine doar o mica-mica parte cand am plecat in urma cu mai bine de doi ani.

Regret ceva?

DA!

Am investit enorm de mult suflet in acele carti, aveam colectii minunate adunate de-a lungul anilor care mi-ar fi prins bine acum pentru copiii mei.

In vara am aflat ca multe din carti au ajuns pe foc. Of……nu va spun ca am plans si ca am regretat ca nu am fortat usa camerei unde se afla biblioteca cu cartile mele ca sa mi le iau! Nici macar nu stiu daca mai exista o parte din cartile mele…din mostenirea mea pentru copiii mei…

Uneori, amintirile sunt singurele care raman….

Parerea ta conteaza

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s