Cum am slabit 20 kg de mai multe ori in ultimii 9 ani


Sa o luam treptat ca sa intelegeti ceva din ce voi scrie si sa trageti singuri concluziile necesare.

Am terminat facultatea si, dupa mai bine de un an, m-am angajat. Aveam 65 kg si 1.63 cm inaltime. Era inceputul lunii decembrie. Am intrat intr-un mediu de lucru foarte stresant. Imi placea, imi doream sa invat, dar aveam aproape numai colegi in varsta care considerau ca tinerii nu prea au ce cauta acolo si ca nu trebuie sa fie ajutati prea mult.

Mancam un iaurt mic la pranz, beam 2-3 cafele pe zi. Seara mancam ceva, dar eram prea obosita sa mananc prea mult.

Si totusi, la inceputul lunii iunie anul urmator, cand m-am casatorit aveam 75 kg. Am luat 10 kg din cauza stresului in aproximativ 6 luni.

Am continuat sa muncesc acolo, sa ma stradui sa invat si sa inteleg cu ce se manca meseria.

Dupa aproximativ 2 ani, am descoperit cu bucurie ca asteptam primul copil. A fost o sarcina usoara, mergeam mult pe jos, mancam lejer. Cand am ajuns la 6 luni deja incepeau sa apara unele probleme. La 7 luni, medicul mi-a explicat ca riscam sa nasc prematur din cauza stresului, iar  din cauza faptului ca sufeream de placenta praevia si pentru ca fetita mea vroia sa ma cunoasca mai repede a fost necesar sa intru in concediu medical si sa imi petrec cele 2 luni aproape numai in pat.

Pentru o persoana activa, a fost extrem de greu sa fac asta, dar cand sangeram, ma potoleam rapid!

Dupa ce am nascut, m-am cantarit si am constatat ca aveam 100 kg. Am avut un soc! Eram asa de obosita si de stresata incat nu eram in stare sa ma adun ca sa incep o dieta.

Totusi, in urmatoarele 8 luni am reusit sa imi ponderez fortele si sa ma adun. Fara o dieta anume, dar cu multa miscare dupa fetita mea nazdravana si precoce, am reusit sa ajung la 80 kg. In urmatoarele cateva luni am reusit sa ajung din nou la 75 de kg. Nu stiu de ce, dar acele 5 kg le-am dat foarte greu jos. Mancam multe fructe si legume si stiu ca ar fi trebuit sa ma ajute, insa stresul era omniprezent din motive personale (nu, nu vorbesc despre depresie!) asa ca a durat mai mult de data asta.

Am decis ca mai dorim un copil (de fapt, hotarasem dinainte ca vrem sa avem doi copii, unul dupa altul ca sa creasca impreuna). Sarcina a fost dificila cu greturi, ameteli, nu puteam sa stau in picioare foarte mult, ma durea constat burta….Medicii spuneau ca nu e nimic, dar….A fost o sarcina cu mult stres pentru ca niste analize au fost incurcate si s-a crezut ca eu am probleme, pe urma ca bebele are probleme asa ca va dati seama cum au fost cele 9 luni. Am nascut prin cezariana al doilea copil, perfect sanatos. Ce am aflat m-a socat: puteam sa mor ori bebele putea sa moara in cele 9 luni de sarcina pentru ca se subtiase uterul intr-o parte, iar sangerarile puteau sa apara in orice clipa. Dupa nastere, cantaream 106 kg.

Cu multa vointa, dar si pentru ca m-am trezit ca trebuie sa ma ocup singura de doi copii (am uitat sa precizez faptul ca sotul plecase sa munceasca foarte departe de casa la scurt timp dupa ce am ramas insarcinata), a trebuit sa ma organizez. Ca sa va faceti o idee…..am avut mare noroc ca bebele dormea aproape toata noaptea, ca nu a avut colici deloc (spre deosebire de primul copil care ne tineau treji toata noaptea).

Imaginati-va doi copii de varste diferite (unul nou nascut, celalalt de 2 ani) cu nevoi diferite, cu program diferit. Fetita nu mai vroia sa doarma la pranz de cand avea un an si ceva, insa dormea noaptea bine mersi. Baietelul dormea zi si noapte, se trezea sa pape. Ca sa ma pot ocupa si de primul copil, si de casa, si de bebe, am reusit sa imi stabilesc un program. Ma trezeam la 5 ca sa il hranesc pe bebe (asta era ora lui se trezire, apoi adormea la loc), ma duceam sa pregatesc mancarea (la acea vreme faceam zilnic mancare pentru ca aveam fetita de doi ani si vroiam sa manance proaspat). Daca se trezea fetita intre timp, o luam cu mine in bucatarie si ii dadeam sa manance, apoi ii gaseam de lucru (ne jucam cu alimentele pe care le foloseam la mancare si impuscam doi iepuri deodata – eu gateam, ea manca ceva sanatos, dar si invata denumirile; se juca cu magnetii pe frigider si invata litere (a fost un copil precoce, cred ca v-am spus deja acest lucru) si cifre…etc gaseam ce sa ii dau de facut.

Nu va imaginati ca nu eram atenta la bebe. Baby-phone-ul m-a salvat de fiecare data. Era tare sensibil si auzeam chiar si cand se intorcea pe o parte pentru ca prindea inclusiv fosnetul cearsafului.

In timpul zilei, ma ocupam strict de copii. Cand dormea bebe la pranz, spalam pe jos (nu bagam aspiratorul ca sa nu faca praf, dar si pentru ca nu vroiam sa il trezesc), citeam povesti cu fetita.

A, cand ma ocupam de rufe era alta poveste. Ii luam cu mine in curte (ne mutasem la curte cand fetita avea 6 luni) si procedam astfel: baietelul statea in carucior, in timp ce fetita ma ajuta cu carligele. In felul acesta o invatam culorile, o invatam sa numere, sa adune si sa scada (aici ma refer la urmatoarele luni! ) si pe langa ea invata si baietelul (nu uitati ca vorbim despre primul an cu doi copii!)

Am invatat sa ma adaptez la nevoile in schimbare ale copiilor. Am invatat sa ma ocup de mine. Cand ne intorceam acasa, seara, dupa atatea ore se joaca aveam deja pregatite (inca de la pranz): mancarica pentru seara, cada spalata si pregatita cu jucarioare de plastic pentru copii, prosoape mari, pijamalutele.

Dupa ce ii hraneam, citeam povestea de seara, uneori ne uitam la Baby TV, apoi ii culcam. Ma duceam la bucatarie sa pregatesc ce aveam nevoie a doua zi dimineata, apoi ma duceam in camera si incepeam sa fac exercitii fizice (faceam Pilates dupa niste dvd-uri pe care le cumparasem de pe net). Abia atunci ma duceam si faceam cel mai scurt dus din istoria omenirii pentru ca imi era teama sa nu se trezeasca vreun copil si sa aiba nevoie de mine (de cateva ori am fugit din baie abia reusind sa imi inchei halatul pentru ca fetita vroia apa ori baietelul nu isi gasea ingerasul cu care dormea).

Cand au mai crescut un pic, am inceput sa fac Pilates si la pranz pentru ca nu mai era necesar sa pregatesc mancarica separata. Deja mancau amandoi cam acelasi lucru.

Bun, deci…..dupa aproximativ 7 luni de la prima nastere am reusit sa scad de la 106 kg la 65 kg. Nu e vorba doar de exercitii, dar si de faptul ca mancam doar o data pe zi si atunci mai mult pe fuga pentru ca ma strigau copii. Si nici macar in cantitati normale.

De aici lucrurile incep sa se schimbe. Stresul enorm a inceput sa se resimta si am inceput sa fiu tot mai trista. Eram multi factori care ma stresau la maxim si care ma deprimau pe masura ce trecea timpul. Aveam impresia ca totul in jur se prabuseste. In cateva luni, ajunsesem la 80 kg.

Era toamna si deja incepusem sa disper cand ma uitam in oglinda. Am discutat cu o prietena si am intrebat-o cum a slabit. Am aflat despre pastilele de slabit pe care le folosea ea. Am mers la farmacie (la acea vreme se gaseau usor) si am cumparat o cutie. Stiam ca sunt puternice si trebuie luate o data la doua zile, ca trebuie sa am grija sa ma hidratez pentru ca altfel risc sa ajung la spital. Prima saptamana a fost grea de tot. Ma durea capul, eram deshidratata, abia reuseam sa ma conving sa mananc o gura de mancare pe zi.

Am continuat sa iau pastilele.

Dupa o luna, ajunsesem inapoi la 65 kg. Nu imi venea sa cred! Imbracam haine din liceu si eram fericita!

Nu m-am mai ingrasat aproape un an si jumatate.

Dar au inceput sa apara probleme grave de lipsa de calciu, de magneziu, de minerale in oase. Nu am habar daca s-a intamplat de la pastile ori de la stilul de viata pe care il duceam. Cert e ca, asa cum stiti deja, am probleme grave cu dantura.

In urmatorii ani si pana in urma cu cateva luni, stresul enorm cauzat de niste probleme grave in familie, alergatul de colo-colo s-au concretizat in alte kg adunate. Din nou celebra  cifra 100 atinsa, apoi scaderi in greutate…

Nu intelegeti gresit. In toata perioada, am incercat diverse produse de slabit de la firme renumite, am incercat sa fac din nou sport, dar nu mai aveam atata vointa ca inainte. Supararile, stresul, lipsa de vointa au facut sa fie un fel de yo-yo 85-90-100-90-85-100…..

Cand m-am hotarat sa fac din nou sport, am realizat ca nu am timp deloc. Degeaba vroiam sa fac ceva pentru ca,aproape de fiecare data, intervenea ceva si ma opream dupa cateva minute….Am renuntat la sport.

In urma cu cateva saptamani, am decis ca trebuie sa fac ceva pentru mine.

Am inceput sa nu mai mananc seara, sa beau apa cu lamaie dimineata pe stomacul gol, sa beau multa apa in cursul zilei (durerile de cap erau cauzate de deshidratare), sa reduc considerabil painea. Am renuntat la gustari (indiferent de natura lor) si mai ales am inceput sa refuz orice fel de suc ori alcool.

Am reusit sa slabesc 10 kg pana acum. Nu va spun de la cat am pornit. Va voi spune cand voi termina. Cand voi fi multumita de mine. Cand voi simti ca am ajuns la greutatea mea.

Ce mi-am promis mie insami?

Sa incep sa imi iubesc corpul!

Sa reincep sa ma imbrac cu stil asa cum o faceam in urma cu cativa ani.

Sa renunt la hainele comode.

Sa ma machiez chiar si atunci cand merg doar pana la scoala sa ii iau pe copii (e incredibil cum un gest marunt conteaza pentru increderea de sine!)

Sa ma trezesc cu 15 minute mai devreme ca sa am timp dimineata pentru mine.

Sa beau mai multa apa.

Sa ma gandesc la fiecare kg pe care vreau sa il dau jos si nu sa imi fac calculul pentru toata greutatea in exces.

Si cel mai important si nebunesc lucru: vreau sa imi fac un tatuaj care sa imi aduca aminte de lupta mea, care sa ma ajute sa ma gandesc de o mie de ori inainte de a mai pune ceva in gura peste limita pe care corpul meu o suporta.

Am niste copii minunati care ma sustin. Fetita a mers pana acolo incat a cautat pe internet modele de tatuaje si a salvat cateva imagini ca sa imi aleg de acolo. E vorba de ceva simplu care va fi pe glezna piciorului drept.

Nu stiu daca va ajuta cu ceva randurile de mai sus, dar poate va dau de gandit.

Pentru mine nu a functionat o dieta anume. Am incercat toate dietele cunoscute si, dupa 2 saptamani de succes, nu mergeam mai departe, se oprea totul. Nu aveam rabdare sa trec de acel plafon, apoi kg acumulate erau duble fata de cele depuse (ca un hint, nu am depasit 100 de kg cum s-a intamplat in celelalte dati, sunt mai jos, eram mai jos de atat…)

Cunosc persoane care au reusit sa tina o dieta, sa faca sport si sa slabeasca frumos. La mine nu a mers…..luati-o cum vreti….vointa, timp, stres, alergatura, mancat la ore anormale (uneori mancam abia seara tarziu, noaptea mai degraba).

Cele 10 kg date jos s-au dus pur si simplu prin restabilirea unui regim normal de viata. Am renuntat la prajeli, la mezeluri, la suc si nu ma ating de alcool (eu oricum, beau rar, numai la ocazii, dar …), la dulciurile zilnice.

Beau multa apa, mananc maxim 2 felii de paine pe zi, uneori nici atat. Daca am pofta de ceva dulce, intai beau o cana cu apa si apoi incerc sa astept 10 minute. Am observat ca, daca astept 10 minute incercand sa imi distrag atentia si gasind ceva de facut, acea dorinta pentru ceva dulce, dispare sau e mult redusa. Cand mananc, aleg farfurii mici sau castronele E o iluzie pe care o foloseam si in datile trecute cand am slabit. Omul are tendinta sa manance putin de pe o farfurie mica, creierul dand impresia ca e satul. Daca alegi o farfurie mare, ai tendinta sa o umpli si sa incerci sa termini tot de pe ea.

Nu mananc seara. Daca simt nevoia neaparat sa mananc, incerc sa nu exagerez.

Beau ceai verde cu lamaie.

La cafea am renuntat partial. Uneori simt nevoia sa beau cafea, alteori nu. E adevarat ca eu prefer cafeaua neagra, simpla. Rar pun lapte in ea (asta se intampla mai mult daca ajung sa beau a doua cana pe zi).

Incerc sa gasesc solutii in loc sa ma panichez si sa ma stresez. Oricum, stresul este in continuare prezent in viata mea, dar din cauza altor factori care nu pot fi schimbati, din pacate.

Acum……daca aveti intrebari, stiti unde ma gasiti.

Va doresc sa gasiti un regim de viata echilibrat pentru ca de asta e nevoie mai degraba si acest lucru il spun din proprie experienta. Nu va panicati daca ati mancat o prajitura pentru ca ati simtit nevoia. Uneori, corpul cere. Eu apelez la diverse trucuri ca sa nu mananc mult dulce, ba o felie de mar, ba cateva stafide….ceva care sa pacaleasca corpul ca a primit dulcele dorit😉

Nu va spun cum sa va traiti viata. Nu va spun faceti asa ori pe dincolo.

E bine ca fiecare sa decida pentru el/ea. Cum am spus….am prietene care au slabit cu sport, cu dieta si e totul bine pentru ele.

Fiecare om e unic. Ce merge la unul nu merge la altul. Trebuie sa adaptam la noi, la necesitatile noastre. Sa ne stabilim prioritatile si sa decidem ce dorim de la noi, de la corpul nostru, de la viata.

Pana la urma totul se reduce la echilibru! Ceea ce va doresc si voua!

2 gânduri despre „Cum am slabit 20 kg de mai multe ori in ultimii 9 ani

  1. Parca as fi scris eu🙂. 50 kg, munca, stres, + 10 kg in 5 luni, iar stres, sarcina +20 kg, slabit masiv dupa nastere, inceput diversificare bebe, gatit zilnic si bun…3 ani mai tarziu am ajuns de unde am plecat… Sper sa ma trezesc si eu la un moment dat. Aaaa ador hainele lejere iar de machiat…nu stiu cum se mai face…Am noroc cu o prietena care ma mai impinge de la spate. Succes si multa rabdare !

    Apreciază

Parerea ta conteaza

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s