Ce pot face copiii prin casa pentru a ajuta


Zilele trecute povesteam despre perioada cand erau mici-mici.

Mergeam in curte sa intind rufele ori sa le strang pe cele uscate si ei ma ajutau fie sa imi aduca carlige, fie sa le duca in cutia lor. Profitam ca sa ii invat culorile, sa adune si sa scada, sa numere etc.

Pe la cativa anisori, deja isi asezau singuri hainutele in sertarele comodelor din camerele lor. Eu calcam rufele lor si le asezam pe categorii (o gramada pentru fetita, una pentru baietel). Ei le luau pe rand si le duceau in camerele lor. Nu zic deloc ca le asezau frumos in sertare, la inceput, dar important e ca se distrau facand acest lucru. Radeam cu ei, ascultam muzica si ii antrenam sa faca aceasta mica treaba ca pe un joc. Pe masura ce au crescut, au invatat sa le aseze pe umeras. Stati linistiti ca si acum la 7, respectiv 9 ani, tot aiurea aseaza tricourile si camasile de scoala pe umerase.

Cand fetita avea cam 3 ani, insista sa ma ajute cu asezatul mesei lor. La acea vreme mancau impreuna la o masuta de plastic ca o bancuta. Pana la urma, am decis ca niciodata nu e prea devreme asa ca o lasam sa aseze un prosop mare pe post de fata de masa (mereu atarna pe o parte, dar era bucuria ei sa il aseze). Ducea treptat linguritele lor (imi era teama sa o las sa duca furculitele asa ca eu le duceam la masa lor), servetelele. A invatat astfel sa aseze la masa fiecare obiect, inclusiv canutele cu apa. Cand baietelul avea cam 2 ani, a inceput sa ceara si el sa ajute. Asa ce intampla cand sunt frati mai mari. Cei mici ajung sa isi doreasca sa ii copieze, invata de la cei mari tot ce vrei si ce nu vrei.

Mancarea le-o duceam eu la masa. Imi era teama de accidente.

De spalat vase, recunosc ca abia acum am avut curaj sa o las pe fetita sa se ocupe, desi ea ma bate la cap de un an de zile. Baiatul nu vrea sa faca acest lucru si nu il oblig. Nu vad de ce. O sa invete cand va simti nevoia. Oricum, presimt ca va face acest lucru in maxim un an.

Stersul prafului este la ordinea zilei. Ei se ocupa de acest aspect de cand erau mai mici. Eu sterg unde ei nu ajung.

La partea cu aspiratul casei au fost discutii. Fetita vroia sa participe de cand era mai mica, insa nu asculta si dadeau pe unde nu te asteptai asa ca nu am lasat-o pana in urma cu aproximativ doi ani. Atat a insistat sa o las incat am zis ca eu sunt de vina daca o impiedic sa ma ajute.

De atunci, ea da o data pe saptamana cu aspiratorul (dau eu la doua-trei zile, in functie de cum am timp, dar o las sa isi faca dablaua si sa nu mai spuna ca o impiedic sa invete). Baietelul strange jucariile, ea da cu aspiratorul.

Ea duce mancare la pisicute si catei, el duce gunoiul. De papagali se ocupa fetita, dar uneori il convinge si pe baietel sa o ajute. Florile le ud eu, dar se intampla sa fie unul din ei pe faza si sa actioneze inaintea mea😉

Vara ma ajuta la maturat in curte amandoi. De fapt, mai degraba fetita matura si baietelul uda prin gradina sau pe alei (se distreaza amandoi cu furtunul cu apa). Toamna, maturam toti trei frunzele cazute prin curte.

In bucatarie….fetita e prima care ma bate la cap sa ma ajute. Abia de cateva luni am avut curaj sa o las sa taie legume, dar , cum eu pregatesc mancarea cand ei nu sunt acasa ori sunt ocupati, acest lucru se intampla rar. In schimb, daca e vorba sa imi aduca ingrediente, sa mestece in ceva….amandoi sunt prezenti si nu scapi cu una, cu doua de ei. Amandoi ma aduc la exasperare cand incep sa ma bata la cap, in timp ce mananca, cerand sa le explic in detaliu cum am pregatit un fel de mancare sau altul. Cred ca in vara asta o sa ii las sa pregateasca singuri o ciorba sau o friptura ca sa vad ce fac pentru ca prea ma bat la cap in continuu cu intrebarile!

Oricum, sunt dornici sa invete si sa faca ceva cu propriile manute ceea ce ma bucura si incerc sa am rabdare, sa acord mai mult timp acestei dorinte a lor (mai comentez eu, dar asa sunt mamele….protective!)

Spre ex., zilele trecute a fost onomastica mea. Asa a vrut viata ca distanta intre zilele noastre de nastere sa fie aproximativ de 14 zile – baietelul, mami, fetita – mda, 6 saptamani cu 3 evenimente in familie. Daca mai iau in calcul si ziua de nume in aceasta perioada….

Revenind….nu pot zice ca aveam mare chef sa fac pregatiri, dar pentru ca o data pe an e ziua de nastere, am zis…hai! Cine era prezent in bucatarie? Fetita a insistat sa pregateasca singura cornuri, iar baietelul a pregatit melcisori cu ciocolata! V-am aratat pe fb ce au reusit!

Erau mandri nevoie mare de reusita lor!

Dar si eu de ei!

Sa vedem cat ii tine dorinta, curiozitatea. Corect?

Parerea ta conteaza

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s