Si muntii au ecou – Khaled Hosseini


Am promis ca voi publica si parerea mea despre cartile pe care le citesc asa ca ma tin de cuvant (pentru cei care abia acum intra pe blog, explicatia este urmatoarea: povestile de dragoste sunt citite de o prietena de-a mea care nu vrea sa publice cu numele ei si eu le re-povestesc aici pe blog in functie de ceea ce imi spune ea ca a simtit/gandit cand a citit acele carti; incepand de astazi, cartile citite de prietena mea vor avea in josul paginii semnatura ei).

Este pentru prima data cand citesc o carte despre scrisa de acest autor.

Khaled Hosseini s-a nascut in Kabul (Afganistan) in familia unui diplomat si a unei profesoare. A locuit la Paris (Franta) cand era copil si mai tarziu in San Jose (SUA). Este medic, iar in timpul sau liber a scris trei romane care au cucerit efectiv intreaga lume prin stilul simplu si direct, argumentat cu date istorice, politice si economice prezentate clar, fara echivoc, prin prisma propriilor experiente traite. Cele trei carti scrise pana in prezent sunt „Splendida cetate a celor 1000 de sori”, „Vanatorii de zmeie” si „Si muntii au ecou”. Toate cele trei carti au fost traduse in limba romana si le puteti achizitiona din librarii.

Cartea despre care doresc sa scriu acum este ultima – „Si muntii au ecou”. Stiti stilul acela clasic al povestilor arabe cand, la inceput, ti se prezinta o poveste moralizatoare sau un sfat/un citat din Coran? Aceasta carte incepe cu o poveste in care un asa numit monstru vine si ia copii si satele afgane, ii duce departe si toti cred ca ii mananca. Un tata este atat de disperat pentru ca a trebuit sa aleaga ce copil sa dea monstrului incat nu poate trai cu acest cosmar si decide sa plece dupa monstru si sa il omoare, desi nimeni nu credea ca se poate face acest lucru. Dupa o calatorie lunga, istovitoare ajunge la casa acelei fiinte si ceea ce descopera acolo inseamna inca o lectie de viata pentru sarmanul om, dar si pentru noi cititorii. Acea fiinta il pune in dificultate cerandu-i sa aleaga: sa isi lase baiatul sa traiasca alaturi de ceilalti copii aflati sub supravegherea fiintei respective, beneficiind de mancare, invatatura si fericire ori sa il ia inapoi in satul lor sarman ca sa traiasca iubit de familie, insa in frig, foamete si munca istovitoare? Cu greu, tatal decide ca prima varianta este cea potrivita pentru copilul sau nedorind sa fie egoist si sa il priveze de ceea ce putea primi acolo. Oricum ar fi fost, orice ar fi decis, durerea tot ar fi existat, iar acel tata a fost pus in situatia de a alege pentru a doua oara ce soarta sa aiba propriul copil. Fiinta respectiva i-a daruit o potiune care l-a facut pe omul nostru sa uite tot. Pana la urma ce a fost mai important? Sa ajunga si sa obtina ce si-a dorit cu pretul vietii ori sa uite durerea si sa mearga mai departe cu viata lui alaturi de sotie si ceilalti copii?

Ca orice basm arab si aceasta carte ne pune in dificultate. Fiecare capitol este scris din perspectiva unui personaj, fie principal, fie unul cu care s-au intersectat membrii familiei pe care ii urmarim de-a lungul a jumatate de secol. Povestile in sine reprezinta lectii de viata, fiecare traieste in felul sau, in perioada respectiva, fiecare trece prin anumite experiente care ii marcheaza existenta. Absolut fiecare capitol ne prezinta o paleta larga de timp, in functie de ceea ce este reprezentativ pentru povestea noastra.

Este uimitor cum fiecare decizie (fie ea cat de marunta) poate influenta vietile celorlalti si sa le schimbe cumva cursul. Cartea imi aduce aminte de povestile din Coran (am citit cateva cand eram studenta). Stilul este simplu, narativ. Exista multe descrieri ale epocilor prin care trec personajele, ale peisajelor din Afganistan, Grecia, Franta si SUA cu argumentari de ordin politic, militar, economic si social.

Cumva, nu stiu de ce, povestea aceasta (ca multe altele arabe) imi aduce aminte de stilul trist al povestilor romanesti. Spre deosebire de povestile noastre, cele arabe prezinta o acceptare a sortii mult mai…calma, mai plina de mistere….e greu sa explic….Cand citesti astfel de carti/povesti, sentimentul cu care ramai este unul trist. Din perspectiva ta de european si mai ales de roman trecut prin probleme reale, ceea ce traiesc oamenii din aceste tari si modul in care ei trec mai departe ti se pare …nu acceptat ca o soarta, ci mai degraba….ca o lectie venita de sus. Triste, extrem de triste (cu toate ca finalul creaza iluzia de fericire si impacare de sine, regasire a propriilor origini), aceste povesti iti lasa in minte si in suflet urme adanci. Te fac sa te intrebi cum au reusit personajele sa mearga mai departe, in mod real pentru ca autorul nu arata deloc / nu descrie zbuciumul sufletesc, disperarea, deznadejdea lor, ci mai degraba prezinta niste fapte lasand cititorul sa traga concluzia si sa isi imagineze restul.

Fiind obisnuita cu alt stil de carti unde autorii descriu reactiile, sentimentele si actiunile personajelor in alt mod, am ramas initial surprinsa (nu am mai citit o carte araba de multa-multa vreme) si aveam impresia in permanenta ca urma sa se intample ceva, asteptam sa vad daca apare ceva din stilul clasic european, occidental….Dar am inteles rapid ca e cazul sa imi revizuiesc atitudinea si sa accept faptul ca fiecare civilizatie are propriul stil, propria viziune asupra vietii, propriul mod de a percepe lumea – lectie, suferinta, regasire……

 

4 thoughts on “Si muntii au ecou – Khaled Hosseini

  1. Am citit si The kite runner si A thousand splendid suns. Scrie tare bine , mi-a placut stilul; nu stiu cum de mi-a scăpat cartea asta, de nu am citit-o. Cu siguranță mi-o trec pe „to read” list🙂

    Apreciază

    1. Le am si pe celelalte, insa nu am inceput sa le citesc. Sunt pe lista de vreun an si am tot amanat, insa acum am decis ca e cazul sa ma mobilizez mai bine si sa incep sa bifez mai multe.
      Din cate stiu, aceasta este ultima tiparita si poate de asta ti-a „scapat”.
      Lectura placuta!

      Apreciat de 1 persoană

        1. Tocmai citesc „Finding Nouf” de Zoe Ferraris si ma gandeam sa ma intorc la Khaled Hosseini, dar cred ca voi continua seria pe care am inceput-o si pe urma le citesc pe celelalte doua.
          Saptamana viitoare voi scrie despre aceasta carte. Este minunata! Ti-o recomand,Anca!

          Apreciază

Parerea ta conteaza

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s