Despre viaţă sau nevoi personale, despre credit


Am zis nu voi mai scrie despre altceva decât despre cărţi, dar uite nu pot abţine. Cumva, în ultimele săptămâni, am ajuns iau decizii şi apoi răzgândesc atât de mult cum nu cred am făcut-o de când eram…în liceu….

Pff…..poate nu fi scris, dar mâncau degetele apropii de tastatură aşa ….răbdare, bine?

Încerc detaşez cât pot de internet, mai ales de facebook pentru simt am avut o perioadă în care eram practic atentă mai mult la aceste lucruri decât la ce ar fi trebuit.Totuşi, nu pot nu constat anumite lucruri.

În general, există o temere a oamenilor de a face un credit. Mai degrabă, o temere a celor care au deja copii şi pe umerii lor atârnă multe decizii. Ei stau şi cumpănesc enorm fiecare decizie de teama urmărilor asupra familiei pe care au întemeiat-o.

Până la urmă, ce îi mână pe oameni facă un credit?

Experienţa personală îmi  un răspunsdorinţa de a obţine ceva pentru care nu ai putea plăti altfel decât împrumutându-te.

Eu am făcut primul credit la 3 luni după ce m-am angajat. Era în urmă cu 13 ani. A fost un credit care mi se părea mare la acea vreme, dar care acum mi se pare nesemnificativ. Cu acel credit, am făcut totuşi multe lucruri….am plătit nunta. Da….am făcut un credit ca  plătim ce nu puteam achita din economiile inexistente (nu avea cine ne ajute, părinţii nu aveau nici un ban pus deoparte).

După 1 an şi jumătate, am făcut cerere de mărire de credit…am cumpărat o maşină pentru soţ (eu abia îmi luasem permisul şi nu conduceam, dar el avea nevoie de maşină mai mult decât mine pentru tocmai devenise reprezenant de vânzări la o firmă şi, la acea vreme, încă nu se dădeau maşini de serviciu cum s-a întâmplat mai târziu) şi lemne pentru tatăl meu care se mutase la ţară. De restul, am amenajat apartamentul în care locuiam (nu era pe numele nostru, ci era apartamentul părinţilor mei).

După aproximativ 2 ani, am făcut un împrumut mult mai mare, de data aceasta am făcut amândoi (până atunci doar eu făcusem acest pas). Am prins un moment bun în economia de piaţă şi, fără a trebui depunem bunuri drept garanţie, am luat o sumă imensă, dar ştiam aveam salarii bune şi ne permiteam plătim ratele.

zicem doar am avut noroc şi, mulţumită afacerii pe care soţul a dezvoltat-o la câţiva ani după acel credit, am reuşit achităm sumele împrumutate.

Am zis nu vom mai apela la vreun credit pentru plata acelor rate a însemnat mult pentru noi, mai ales aveam deja primul copil la acea vreme.

Şi totuşi, viaţa îţi arată , uneori, fără un împrumut nu reuşeşti mergi mai departe. Nu, nu am mai apelat la credit….până acum, dar nu pot zice nu a existat tentaţia la un moment dat.

Şi aşa ajung la ceea ce vroiam spun….

Ce te împinge faci un împrumut?

Simplu: nevoia!

Fie este vorba de plata unei facturi, de o aniversare, de o invitaţie la o nuntă pentru care nu ai bani achiţi tacâmul, fie este vorba de o urgenţă medicală care depăşeşte suma disponibilă….

Şi am mai observat ceva. De multe ori, cei care încă nu au copii fac împrumuturi mici pentru chestii de moment, în timp ce familiile cu copii au tendinţa apeleze la împrumuturi rapide pentru a rezolva situaţii similare cu ceea ce am descris mai sus.

Ideea este e important ştii poţi achita acea suma împrumutată, nu faci un pas greşit doar din dorinţa de a rezolva pe moment o situaţie. Dar la fel de important este că poţi găsi o soluţie la problema existenţa şi o poţi rezolva rapid.

Pot zice doar atât…capul sus, deciziile trebuie luate cu mintea, nu cu inima!

Parerea ta conteaza

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s