Pentru copii şi părinţi


Ştiţi că nu îmi place să dau sfaturi, dar uneori nu mă pot abţine.

Observ că sunt două categorii de părinţi.

Unii care le interzic copiilor să folosească device-uri conectate la internet.

Alţii care îi lasă liberi să descopere ce utilitate are tehnologia. Aici există două subcategorii dacă vreţi să le zicem aşa: unii care controlează la sânge tot ce face copilul,alţii care lasă libertate deplină.

Hmm…..hai că am reuşit să fac ceea ce nu îmi place…să critic şi să folosesc categorii şi subcategorii mai rău ca la şcoală.

Îmi pare rău!

Nu asta era intenţia!

Nu vreau să critic şi nici să fac pe profesoara. Am urât asta mereu şi nu vreau să încep acum să mă schimb.

Ceea ce vreau să spun este altceva.

Cred că cel mai bine ar fi să mă limitez la experienţă mea directă, la ceea ce ştiu exact.

Să vedem…

Copiii mei folosesc device-uri conectate la internet. Merg în parc (însoţiţi de mine, e drept). În ambele situaţii iau contact cu alte persoane.

Aşa cum se întâmplă cu orice copil, familie etc.

Acum…..de la început când le-am dat libertatea de a folosi aparate conectate la internet, le-am explicat câteva lucruri care mi se par esenţiale pentru siguranţa lor şi anoastră, implicit.

În primul rând, dacă cineva (indiferent că are ID de copil ori adult pe internet ori în parc unde sunt mulţi copii necunoscuţi) îi întreabă unde locuiesc, unde învaţă, câţi membri are familia, unde se joacă etc nu trebuie să răspundă şi mai ales trebuie să mă anunţe imediat. Nu sunt paranoică dacă asta gândiţi, dar am citit despre destule situaţii în care au fost puşi copiii să afle informaţii de acest gen ori să atragă alţi copii în afara magazinelor/parcurilor aşa că prefer să previn decât să combat.

În urmă cu două săptămâni citeam despre două situaţii distincte scrise de două bloggerite mame din SUA. Din păcate, nu mai găsesc linkurile că să vă arăt despre ce este vorba aşacă voi scrie pe scurt ce îmi aduc aminte.

În prima situaţie, mama a 4 copii merge de urgenţă la spital, dis de dimineaţă. Pe drum, vorbeşte cu bunicii şi stabilesc ca unul dintre vecini să vină la spital şi să îi ia pebăieţii mai mari ca să îi ducă la şcoală. Ce nu a ştiut nimeni a fost faptul că vecinul venea de la o distanţă mai mare, nu de acasă ceea ce a însemnat că cei doi băieţi au rămassinguri un timp. Mama a făcut greşeala să îi lase în faţa spitalului crezând că în 5, max 10 minute apare vecinul respectiv. În intervalul acesta, cei doi băieţi au fost acostaţide 2 băieţi şi o fată care au încercat să îi convingă să plece de pe banca din faţa spitalului şi să meargă în toaletă ca să îl „determine” pe prietenul lor să nu se „teamă” de medici. Din fericire, băiatul cel mare a dat dovadă de multă prezenţă de spirit.

Întrebat de mamă, ulterior, de ce a procedat aşa, băiatul i-a spus câteva lucruri importante care ar trebui să existe în orice discuţie părinţi-copii:

1.deşi au fost învăţaţi să fie politicoşi cu oricine, băiatul a înţeles că nu avea altă soluţie decât să ridice vocea după ce, de mai multe ori, a încercat să îi determine pe cei 3să îi lase în pace
2.băiatul a înţeles rapid că numai atrăgând atenţia asupra lor, fiind în loc public, putea să evite o situaţie tragică
3. (cel mai important argument) ce adult pe lumea asta apelează la un copil ca să convingă alt adult să facă ceva? nici un argument de genul „nu ai inimă?”, „nu te gândeşti că faci un bine?”, „nu te-a învăţat mama ta să ajuţi pe cei din jur?” etc nu a funcţionat tocmai din cauza întrebării de mai sus pe care şi-a pus-o băiatul!
A două situaţie despre care vreau să scriu este aceasta:

Mama merge la cumpărături cu copilul. La un moment dat, observă că o fetiţă tot intră în vorbă cu copilul ei şi tot încearcă să îl convingă să plece de lângă mamă. Din purăîntâmplare, mama observă că acea fetiţă se tot întorcea spre capătul culoarului şi observă că un bărbat îi tot făcea semne. Alarmată, mama cheamă paza, dar cei doi fug. Cu aceastăocazie, mama află că nu ar fi fost prima dată când au dispărut copii în timp ce părinţii erau atenţi la cumpărături , iar pe camere se vedea doar cum cei mici plecau cu alt copilalături.

Şi iată că ajungem la următoarea concluzie sau concluzii cum vreţi voi să le numiţi.

Ideal ar fi să discutaţi cu copiii voştri şi să îi pregătiţi cât de cât, fără a îi speria, referitor la pericolele existente. Nu doar teoria, ci să faceţi un fel de joc de rol dacăvreţi. Să îi puneţi să fie atât în situaţia de copii abordaţi, cât şi în situaţia de persoane care abordează. Citiţi cărticele pe această temă. În urmă cu câţiva ani, am cumpăratnişte cărticele în engleză de la okian şi una dintre ele era despre poliţişti şi rolul lor. Îmi aduc aminte că acolo era şi o părticică despre „safety” şi importantă reacţiei.

Vă las mai jos câteva imagini din carte.

POLICE1

POLICE 2

POLICE 3

POLICE 4

Indiferent cum alegeţi să procedati, gândiţi-vă la siguranţa copiilor voştri care este cea mai importantă.

Periodic, aduceţi-le aminte despre discuţia purtată. Sunt copii şi au tendinţa să mai uite, dar e important să ştie să recunoască semnele unei „capcane” şi să ştie şi cum să reacţioneze.

Vă doresc o vară frumoasă!

Parerea ta conteaza

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s