Anamneza – Ana Săndulescu


O carte grea, deloc uşoară, despre viaţă, despre zbaterile sufleteşti inerente, despre alegeri, despre fuga de realitate, despre copleşire sufletească, psihică…pe care o pot sintetiza în următoarele versuri scrise în urmă cu peste 40 de ani de cineva care simţea exact ca personajul din carte

Să mor puţin

Atât aş vrea

S-aud ce zice lumea

Să ştiu de-s fericit

Nimic n-am auzit

Când tu ai spus

La lume că-s cel iubit.

Aş vrea să mor puţin

Să mor odată

Ş-apoi să reînvii

Să văd ce se petrece.

Ce zice lumea de mine

C-am fost o dată Bun

Acum nimeni nu ştie

Că pe alee-n cimitir

Vei găsi o cruce mare

Gravată cu un nume

Ce străluce-n soare

Ce şi-a pus la talpa crucii

Ofilitul trandafir

Aş vrea să mor puţin

O dată doar

Să ştiu că-n veci şi veci

Libertatea e un dar.

Mi-e greu să ştiu că mor

Pe altă lume mă cobor

Mi-e greu şi nu m-aş teme

Căci ştiu că aceste rânduri

Vor fi cândva poeme.

Vor fi şi vor rămâne

C-au fost şi nu mai sunt

Să-ţi aminteşti de mine

Cu dragoste oricând.

(Să mor puţin/M.D.)

 

Să ajungem la cartea de faţă…

Coperta-Anamneza-Ana_Sandulescu

Iniţial, am ales această carte din două motive:

1) coperta este absolut genială şi se potriveşte perfect cu titlul
2) titlul îmi aduce aminte de unul dintre filmele mele preferate intitulat…”Sub anestezie”

Ce înseamnă „anamneză„?

Un fel de „chestionar” pe care îl completezi ori la care răspunzi pentru a ajuta medicul să înţeleagă cine eşti, ce istoric ai, antecedente medicale personale/de familie etc.

La ce film mă refer?

Un film mai vechi, din 2007, care mă duce mereu cu gândul la ce înseamnă uneori un cuvânt, un gest…cum te trădează ceva şi viaţa ţi se schimbă. Filmul se numeşte „Sub anestezie” (Awake) şi reprezintă tot un fel de anamneză a personajului, a personajelor dacă vreţi! Posibil că acest film să o fi inspirat pe autoare….sau nu!

Despre carte:

Când am început să citesc, am avut câteva flashuri din viaţa mea…Nu, nu pot spune că mă regăsesc, dar pot spune că rândurile personajului Luisa parcă reprezintă gândurile şi „peripeţiile” a două persoane pe care le cunosc…..o fată de numai 17 ani care devine personaj sub acoperire pentru ofiţerii de la crimă organizată ….două personaje, un jurnal, două identităţi, o viaţă sau mai multe schimbate definitiv….

Ce pot spune?

Iniţial, după primele rânduri îmi venea să las cartea….am hotărât să citesc mai departe…foarte dureroase trăirile personajului, foarte reale, excepţional descrise de autoare.

Cred că mulţi adolescenţi se regăsesc în negura sentimentelor, a trăirilor, a acţiunilor şi reacţiilor acestui personaj şi anturajului său.

Poate unii dintre voi sunt la această vârstă, poate alţii aţi trecut deja de ea….vă mai aduceţi aminte de vârtejul în care vi se părea că vă învârtiţi? de faptul că trăiaţi mereu cu impresia că sunteţi neînţeleşi de ceilalţi şi că numai un gest teribilist vă poate ajuta să SIMŢIŢI?

Cartea este minunat creionată de Ana Săndulescu. Te duce când în trecutul îndepărtat, când în trecutul apropiat…..te ajută faptul că totul este scris sub formă de note de jurnal, de trăiri ale personajului Luisa, dar şi ale Dorei….

Fraza cheie?

…există oare un capăt al drumului?

După ce citeşti, rămâi pe gânduri….te întrebi cum ai fi acţionat tu…..încerci să îţi aduci aminte cum erai tu la vârsta aceea….te întrebi dacă totul părea aşa întunecat şi fără speranţă (personal, îmi aduc aminte că, la acea vârstă, trăiam cu impresia că viaţa este mult prea scurtă şi de neînţeles, că adulţii nu pricep nimic şi că noi adolescenţii ne chinuiam să găsim rezolvarea misterelor lumii, cheia spre liniştea sufletească)…

Aş vrea să spun atâtea şi totuşi nu găsesc cuvintele potrivite. Ca să înţelegi această carte trebuie să o citeşti cu sufletul, nu cu mintea. Ca să simţi ce trăieşte personajul trebuie să ai mintea deschisă la fel ca şi inima, să fii capabil să te recunoşti în acele trăiri şi să nu îţi fie ruşine că simţi ori ai simţit aşa ceva, să fii capabil să înţelegicând a intervenit….maturizarea!

Vă recomand cartea şi mai ales o recomand adolescenţilor! Se vor regăsi în ea şi vor înţelege că nu sunt singuri! Vor înţelege că maturizarea vine şi ea….aşa cum cartea descrie câţiva ani din viaţa Luisei….maturizarea vine cu preţul anumitor lucruri!

Am fost întrebată dacă recomand cartea sau nu.

Aş răspunde astfel: depinde efectiv de starea pe care o ai când citeşti cartea. Ceva similar (mă refer la fraze, nu la stilul autoarei) am citit în urmă cu câţiva ani şi nu mi-a plăcut deloc (mă refer la Şoseaua Căţelu 42). Acum am avut altă stare de spirit şi am înţeles altfel cartea, genul…În acest moment al vieţii mele, cartea a venit la fix.

Ca idee….cartea nu e despre o poveste romantică, nu e despre ceva clasic….e scrisă ca un jurnal; cu menţiuni rapide uneori, alteori mai multe informaţii….în esenţă este vorba despre viaţă, moarte, depresie, relaţii, supravieţuire….finalul este neaşteptat aş zice….de fapt, este vorba de un „final” vizibil şi unul sugerat…care te face să vrei să iei de la început cartea…
Conturul personajelor este creionat efectiv din frânturi…..cititorul pune cap la cap crâmpeiele de informaţii ca să înţeleagă personajele….Este interesant acest stil, aş zice că e genul de carte în care mulţi se regăsesc chiar dacă nu au curaj să recunoască cu voce tare acest lucru.

Aş zice că, fără a încerca să dau conotaţii mai largi decât a dorit autoarea, cartea este precum viaţa…se repetă anumite evenimente, gravitează aceiaşi oameni în jurul aceleaşi probleme, uneori răspunsul se află unde nu te aştepţi, dar poate, de fapt, nici nu e un răspuns, ci tot o linie pe răbojul vieţii…

Referitor la autoare….consider că a dat dovadă de mult curaj să scrie o astfel de carte care numai comercială nu este, riscând să nu o vândă, dar mergând pe „mâna” talentului şi a inspiraţiei.

Sunt momente în viaţă când doreşti să te rupi de realitate şi să citeşti numai cărţi spumoase, sunt momente când simţi nevoia de o doză de realism-pesimism. Nu ştiu de ce, dar cumva acest stil îmi aduce aminte de Ion Lăncrănjan, Liviu Rebreanu, Marin Preda….mă refer la duritatea vieţii, la prezentarea sentimentelor şi gândurilor reale ale oamenilor, a personajelor…

15 gânduri despre „Anamneza – Ana Săndulescu

  1. Uite de ce imi plac foarte mult cartile de la Herg Benet: sunt atat de variate si ai cam de toate pentru oricine. Pentru oricine se incumeta sa deschida o carte.

    Si tin sa iti dau dreptate, uneori avem nevoie de cartile siropoase, dar alteori avem nevoie de acele doze de realitate, de coborare pe pamant si gustat putin tarana, pentru ca apoi sa putem sa ne inaltam din nou la nori, dar cu o noua perceptie. Frumoasa prezentare, Anto! :*

    Apreciază

Parerea ta conteaza

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s