Ce înseamnă ambliopie?


La începutul vacanţei am fost la nişte prieteni în vizită. La un moment dat, eram în parc  cu cei mici şi am intrat în vorbă, aşa cum se întâmplă în mod firesc peste tot, cu mămici şi bunici care îşi făceau de lucru pe lângă pitici.

Nu intru mereu în vorbă cu alţi adulţi din parc, dar se întâmplă uneori să fiu întrebată ceva ori să întreb eu. Ceva de genul…..ce drăguţ e băieţelul! ce vârstă are? dar fetiţa? în ce clasă este? cum e la şcoală/grădiniţă? etc.

Ştiţi voi….întrebări clasice.

Nu am reuşit niciodată să stau deoparte de la o discuţie despre şcoală ori grădiniţă pentru că aceste subiecte m-au interesat şi mereu am sentimentul că …adun informaţii, că mă documentez cum zice Daria🙂 )))

Din vorbă în vorbă, una dintre bunici se plângea că nora ei nu îl operează pe nepoţel care avea probleme la un ochi. Observasem că băieţelul avea ceva negru care acoperea ochiul, dar nu am îndrăznit să întreb pentru că aşa sunt eu. Dacă discut cu străini în parc, nu intru în vieţile lor, ci totul este la nivel general de conversaţie.

Ştiam mult prea puţine despre ambliopie ca să mă pot pronunţa, dar oricum, chiar dacă ştiam ceva, răspunsul meu ar fi fost acelaşi: fiecare mama vede interesul copilului şi caută soluţia optimă.

Între timp, la discuţie s-a alăturat o altă bunică care s-a enervat subit şi i-a spus: „Coca, dragă! Am mai discutat! Aici nu se pune problema de operaţie! Ăla micu’ are un ochi leneş, asta înseamnă ambliopie! Anca a decis ce trebuia! A făcut asta după ce a discutat cu medicu’, nu de capu’ ei! I-a acoperit ochiul bun ca să îl forţeze pe celălalt să vadă!”

Bunica tot se văicărea: „Da, măi Aurelia! Da’ tu nu vezi că sunt copii care nu se joacă cu Mihai pentru că are ochiu’ ăla cu beteşug?”

Nu prea observasem ca cel mic să fi fost ocolit de alţi copii, ba chiar mi se părea că toţi se adunau în jurul lui şi îl făceau să râdă discutând şi jucându-se de-a piraţii. Cred că „problema” era mai mult în mintea bunicii.
Între timp, doamna Aurelia era pornită să o convingă pe bunica supărată că nu are motiv să comenteze atât de mult. „Coca, ascultă o dată pentru totdeauna şi lasă copiii în pace să facă cum cred ei de cuviinţă! L-au dus la Optisan înainte să împlinească un an şi asta a fost bine! Anca a văzut că e ceva în neregulă şi a fugit imediat la medic! Ştii prea bine că s-au împrumutat de bani ca să între în programul ăla…cum îi zice? că am uitat!a, Programul Amblionet!”

„Păi şi tu crezi că e bine ca asta micu’ să se uite toată ziulica la calculator? Ce chestie e asta ca să îl facă bine? Îţi zic eu: o operaţie era mai bună!” continua bunica lui Mihai.

„Măi femeia lui Dumnezeu (na, că mă faci să iau numele Domnului în deşert, bată-te vina să te bată!), nu totul se rezolva cu o operaţie! Crezi că mai e ca pe vremea noastră ca să ne opereze din orice?”

Jur că, dacă discuţia nu era aşa serioasă şi despre un subiect grav, aş fi ras cu lacrimi cum se certau cele două bunici.

Mă ştiţi deja, deci bănuiţi că, odată ajunsă acasă, am început să caut pe net ca să înţeleg mai bine despre ce este vorba.

Am căutat întâi denumirile pe care le auzisem în parc şi am înţeles că nu e ceva anormal (se întamplă  sa fie destul de multe cazuri), că e bine să se ia din pripă totul şi să se rezolve până împlineşte copilul 6-7 ani, că nu e ceva ce necesită operaţie, ci exerciţiu, prin joacă (acoperind ochiul sănătos, practic este „forţat” ochiul leneş să se focuseze şi să vadă detalii etc).

M-am gândit să scriu despre acest subiect pentru că poate sunteţi şi voi în situaţia mea şi nu ştiţi ce să spuneţi, dacă să spuneţi ceva. Mi se pare important şi să discutaţi cu copiii voştri. E drept că piticii din parc nu se comportau urât cu cel mic şi dădeau dovadă de mult mai multă înţelegere decât unii adulţi. Însă nu se ştie cum reacţionează unii copii aşa că e bine să îi învăţaţi ce înseamnă această problemă pentru că o atitudinea beligerantă, discriminatorie poate să îl supere pe copilul cu probleme şi nu cred că îşi doreşte cineva să facă un pitic să sufere, nu?

Puteţi urmări un scurt filmuleţ pe care l-am găsit pe site-ul clinicii de care vorbeau cele două bunici în parc.

Dacă aveţi probleme sau vă îngrijorează ceva referitor la vederea piticului, mergeţi la medic. Nu mă pricep prea bine, deci nu vă pot da recomandări ample. Pot să vă las mai jos datele de contact ale clinicii de care vorbeau doamna Coca şi doamna Aurelia (le-am găsit pe site-ul lor).

Clinica Optisan


Email: office@optisan.ro

Telefon: +40260.612.229

Telefon: +40746.672.215

 

Parerea ta conteaza

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s