Full circle – Mona Ingram


Pentru că citisem în urmă cu ceva vreme o carte scrisă de Mona Ingram care mi-a plăcut destul de mult, am decis să profit de oferta de pe amazon (în această perioada este gratuită) ca să am şi acest roman.

Când am început să citesc, însă, am avut cumva un fel de …deja vu. Cei tineri nu cred că ştiu despre ce vorbesc, însă cei de vârsta mea (şi mai mari chiar) vor recunoaşte imediat ce voi scrie. În urmă cu extrem de mulţi ani, pe micile ecrane rula o mini soap-opera realizată după o serie de romane celebre scrise de Barbara Taylor Bradford care reda viaţa tumultoasă, spectaculoasă a Emmei Harte. Aceasta, dând dovadă de multă tenacitate şi viziune, a reuşit să devină din servitoare/ţărancă , preşedinta unui consorţiu internaţional. Serialul începea cu Emma – adult care îşi amintea de tinereţea ei şi de începutul greu în viaţă, de etapele dificile şi situaţiile grave prin care trecuse.

Eh….nici chiar atât de bătrână, dar la 20 de ani după plecarea din orăşelul natal, Bella se întoarce alături de partenerul ei de afaceri, Rafael, şi revitalizează fabrică locală, redând practic vieţile oamenilor disperaţi, ajunşi aproape în prag de sărăcie.

Ce o determinase să plece din orăşelul natal? Exact motivul pentru care luptă în următorii ani: să dovedească că poate, să se întoarcă puternică şi respectată.

Timp de 19 ani îşi creşte singură fata, munceşte din greu, reuşeşte să dezvolte o afacere alături de prietenii ei.

Ce se poate spune despre carte şi personaje?

Nu vă aşteptaţi la situaţii grele, tragice pentru că nu sunt. De altfel, nu e stilul autoarei.

Poate există câteva momente pe care cititorul le percepe ca fiind tensionate, dar cam atât. Punctele „culminante” ar fi: când află că iubitul urma să se însoare cu altă fată pe care o lăsase însărcinată şi ea decide să nu îi mai spună de sarcina ei; când este obligată de mama ei să plece din orăşelul natal; când moare mama ei; când Rafael pleacă pe o insula izolată după ce s-au certat.

Ce pare de vis şi parcă rupt de realitate? Şi aici mă refer la faptul că personajele acceptă anumite lucruri de parcă nu ar fi fost ceva grav….Modul în care Jeffrey acceptă căMelissa este fiica lui…Modul în care Melissa acceptă că mama ei a minţit-o toată viaţă (prin omisiune, dar tot minciună e)…Faptul că, timp de 15 ani, Bella şi Rafael lucreazăîmpreună şi dezvoltă compania fără a-şi mărturisi sentimentele (cine rezistă atât de mult ?!?)

Ce mi s-a părut de neînţeles?

Atitudinea lui Rafael la sfârşit.

Când afli de la femeia iubita că tatăl fiicei este chiar o persoană recent intrată în vieţile tuturor, preocuparea ta este faptul că pierzi iubirea tată-fiica pe care simţi faţă de Melissa şi pleci furios departe de toţi ca să te gândeşti?!?? Normal mi s-ar fi părut să fie supărat la gândul că Bella ar putea să mai simtă ceva pentru Jeffrey, că Melissa tocmai începuse o relaţie cu Todd, fiul lui Jeffrey….

Asta e partea care nu mi-a plăcut.

În rest….totul bine şi frumos, ca orice roman simpluţ destinat oricărei categorii de vârstă începând chiar cu 14-16 ani.

Parerea ta conteaza

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s