The Answer – L.L.Buck


Nu ştiu cum se întâmplă la voi, dar eu am perioade când simt un imbold să citesc ceva anume. Şi mi se întâmplă să pun mâna pe o carte cu un subiect la care nu m-aş fi gândit deloc, dar care mă convinge să citesc şi să simt.

Nu, nu m-am exprimat greşit. Dimpotrivă!

Cartea aceasta prezintă un subiect foarte dureros aşa că, dacă nu doriţi să plângeţi şi să vă gândiţi în fel şi chip la probleme, la viaţă şi moarte, mai bine nu o citiţi.

Pentru un roman de debut, aş zice că este chiar bun. E drept că autoarea L.L.Buck mai are de lucru la partea cu descrierea sentimentelor personajelor, dar nu cine ştie ce. Recunosc faptul că am dat mai departe şi nu prea am citit părţile cu descrieri pentru că erau mult prea plictisitoare, deşi nu le contest valoarea într-o carte (dacă nu ar există şi părţi de acest gen, cărţile ar fi parcă fără substanţă!).

Despre ce este vorba?

Noelle şi Grady se întâlnesc într-un spital oncologic pentru copii. Între ei se înfiripă o iubire frumoasă adolescentintă şi, în cele câteva zile în care sunt împreună, realizează că sunt două suflete pereche. Amândoi suferă de cancer. Ea are o tumoare cerebrală care revine periodic, el suferă de cancer tiroidal.

Pe scurt, el crede că ea a murit şi, timp de 15 ani, trăieşte cu această suferinţă, devenind un om închis în el, dedicat meseriei. Singura lumina în viaţa lui Grady este Ellie, fetiţa logodnicei sale. Miles, prietenul lui Grady din copilărie, şi soţia acestuia reuşesc să îi arate lui Grady că Felicity are un suflet negru şi nu urmăreşte decât banii logodnicului său.

Între timp, Noelle şi Grady se întâlnesc la o tabără dedicată copiilor cu boli grave.

Să ajungem la părţile interesante.

Aşa cum am spus mai sus, acesta este romanul de debut al autoarei şi ar mai avea nevoie de câteva îmbunătăţiri, dar nu îi contest, în niciun caz, meritele, dimpotrivă!

Subiectul ales este unul delicat care merită atenţie. Ar fi fost indicat să existe mai clar detaliată activitatea din tabăra pentru copii cu boli grave, în stadiu terminal. Ar fi fost indicat să se explice şi unele situaţii medicale pentru a da mai mare greutate subiectului.

Ce ar mai fi trebuit? Personajul Felicity este foarte bine conturat, dar parcă îi lipseşte din substanţă. Nu ştiu….să fi existat nişte scene mai dure care să îi contureze şi mai bine personalitatea malignă. Ştiu, există destul scene, dar nu ştiu de ce, nu le simt greutatea. Dacă reacţia lui Ellie ar fi fost mai bine detaliată cred că şi conturarea personajului Felicity era mai puternică.

Partea în care Noelle îi explică lui Grady sau mai bine spus îi răspunde la întrebarea „ai murit sau nu” este parcă aiurea. Înţeleg ce a vrut autoarea să spună, dar nu a creat cadrul potrivit. Toată cartea Grady se întreabă dacă Noelle e adevărată sau e un înger. Măi frate! Păi dacă toţi o vedeţi, vorbiţi cu ea, are viaţa ei, sunt oameni în jurul ei ….tu chiar trebuie să te tot miri dacă e reală sau dacă e rodul imaginaţiei?

Am ajuns la concluzia că această întrebare permanentă are strict legătură cu faptul că autoarea a dorit să creeze şi să anticipeze cadrul în care Noelle îi spune lui Grady despre viaţa ei de dincolo de moarte, despre ce înseamnă îngeri şi cum s-a întors ea de acolo. E bine şi frumos, dar, pentru că a tot insistat dacă e înger sau nu, partea asta şi-a pierdut din efect, din greutate.

Cu adevărat Grady a fost creat şi detaliat relativ ok, însă Noelle chiar pare ruptă din realitate. Cumva îmi aduce aminte de serialul acela vechi cu un înger venit pe pământ ca să ajute familiile cu probleme. Personajul prezintă o anumită detaşare de probleme remarcabilă.

Ar fi fost de dorit nişte detalii, descrieri ale reacţiilor familiilor celor doi de-a lungul întâlnirilor cu partenerii copiilor lor. Ar fi fost de dorit şi detalierea sentimentelor fetiţei maltratate de mamă.

Părţile bune….modul în care personajele tot sunt aduse împreună sugerând că este un semn să fie parteneri pe viaţă…modul în care este descris Miles (cine nu îşi doreşte un asemenea prieten adevărat?!?)…interacţiunea dintre personaje urmează paşii normali pentru a sugera anumite reacţii, temeri, gânduri şi este excelent realizată de către autoare.

Aştept următorul roman pentru că, dacă la primul sunt doar câteva lucruri de rectificat, consider că următorul nu va mai avea probleme de niciun fel.

Din punctul meu de vedere, L.L.Buck este o autoare care promite mult şi sper să nu renunţe la scris.

A.D.

Parerea ta conteaza

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s