Natasa Alina Culea – eleganta, romantism, realism (interviu)


Săptămâna aceasta cred că am parte de câteva surprize şi nu mă refer la ce pregătesc eu pentru voi, ci la ce surprize am eu 😀

Ştiţi cum e când îţi formezi o părere despre cineva şi treptat adaugi câte ceva, iar imaginaţia ta face restul?

Dar să vedeţi cum e să descoperi că realitatea este similară imaginaţiei tale, ba încă şi mai mult de atât!
Despre Nataşa îmi formasem o părere strict din ce am observat pe internet: postura, modul în care se prezintă, cum îmi imaginam că vorbeşte, modul în care scrie îmi dădeau câtevaidei destul de clare despre personalitatea ei.
Am decis să o rog să răspundă la câteva întrebări din pură curiozitate. Aveam câteva nelămuriri, dar vroiam să îmi dau seama dacă ceea ce observasem era corect.
Şi s-a dovedit taman aşa: o persoană cu picioarele pe pământ, realistă şi visătoare (paradox? nu ştiu! dar la Nataşa par să se îmbine perfect), elegantă la vorbă nu doar ca aspect, directă şi obiectivă.
Uite că este prima dată când găsesc pe cineva care spune un lucru la care eu m-am gândit şi nu am îndrăznit să fiu aşa de directă (citiţi primul răspuns şi veţi înţelege la ce mă refer!)

 

natasa-alina-culea

 

1. Am observat că în toate cărțile tale personajul feminin te descrie din punct de vedere fizic. Greșesc?

Aș vrea să încep pentru a-ți mulțumi pentru interviu și pentru eforturile pe care le faci promovând autori români contemporani.

În mod normal, aș spune că trebuie promovați autorii talentați, nu toți autorii (din simț patriotic), dar nu voi spune asta pentru că, într-adevăr, traversăm o perioadă în care sunt destul de mulți autori talentați în România pentru a ne permite o asemenea generalizare.

Revenind la întrebarea ta, personajele mele feminine reflectă probabil o parte din mine și de aceea există similarități, dar atunci când mi-am imaginat un personaj, să spunem Sofia din romanul „Lupii trecutului. Sofia”, nu am văzut-o altfel cu ochiul minții decât brunetă, cu ochi mari, grăitori, cu buze care ispitesc îngeri și demoni în aceeași măsură

Am încercat să evit pe cât posibil descrierile plastice, comune, de genul: avea pieptul dezvoltat, părul negru, picioare lungi și/sau fundul apetisant.

De altfel, îmi place să las o notă de mister, un locșor din care cititorul îi poate conferi personajului meu și alte caracteristici pur subiective, rezultat al imaginației fiecăruia.

[Nataşa, îţi răspund aici ca să se înţeleagă la ce mă refer: de multe ori, îmi este greu să scriu exact ce părere am despre o carte din mai multe motive:
(1) mă gândesc că acea persoană a făcut un efort să scrie (nu mai contează cum a publicat, cine a fost în spatele ei ca să o promoveze ori ce relaţii are);
(2) faptul că mie nu îmi place o carte nu înseamnă că altora nu le place; sunt convinsă că, pe cât sunt eu de critică (deşi nu arăt mereu acest lucru pe blog), pe atât sunt alţii de permisivi;
(3) există stiluri diferite de a scrie, aşa cum există mult subiectivism când citeşti ceva; eu sunt ca un cameleon: reuşesc să înţeleg la ce se referă autorul, dar asta nu înseamnă că mă identific neapărat cu personajele ori cu modul lor de a acţiona;
(4) dacă ar fi după mine, ar trebui să existe cât mai mulţi autori care să fie publicaţi şi nu pentru că aş promova orice ar fi (inclusiv o ceapă degerată pe o bucată de ziar), ci pentru că aşa ar putea oamenii să discearnă (cel puţin sper!) şi să înveţe să aleagă ce să citească;
(5) există atât de multe plângeri că românii nu citesc, dar eu observ că editurile apar ca ciupercile după ploaie aşa că bănuiesc că există o piaţă bună;
(6) sunt de acord cu tine: există multe cărţi pe piaţă care numai literatură nu se cheamă; există oameni care se consideră autori, dar mă întreb de multe ori dacă nu trăim în povestea „Hainele cele noi ale împăratului”.]

2. Legat de a prima întrebare, nu mă pot abține să nu întreb altceva: cărțile tale redau din experiența personala? Le putem considera drept frânturi de auto-biografie?

Da, suficient de mult încât să șocheze pe oricine.

Nu ofer însă informații puse cap la cap și coadă la coadă.

Îmi amestec amintirile și experiențele așa cum un jucător de cărți profesionist ar amesteca un pachet de cărți sau o ghicitoare în tarot care dorește să facă o etalare și să-și deruteze clienta.

Dacă vom continua cu metafore, pot fi dama de cupă așa cum a botezat Andrei (Literatura pe tocuri) personajul Nika din romanul „Nopți la Monaco” sau personajul masculin Fabian din „Lupii trecutului”.

3. Am citit mai multe cărți scrise de tine și, cumva, am rămas cu impresia că, deși diferite ca stil, ele redau anumite note de melancolie, de căutare a propriului eu. Intrebarea mea este: aceasta este o preocupare sau o înclinație?

Probabil că ambele.

Starea mea naturală de a fi este cea de reverie, notele nostalgice sunt preferatele mele, așa cum îi stă bine oricărei femei născute toamna.

Am dus aceste evocări mai departe prin intermediul ședințelor de psihanaliză la care am participat ca orice pacient în căutare de răspunsuri, fie ele în mine sau în afara mea.

Sunt o copilă a toamnei, îmi iubesc trecutul, sunt mereu răscolită de aduceri-aminte, iar viitorul nu-mi spune mare lucru, în afara unor planuri temeinice pe care am învățat să le pun la punct mai mult de nevoie, mai mult din cauza lecțiilor de viață repetate, care m-au convins că există un motiv pentru care trebuie să-mi concentrez atenția și asupra lucrurilor care nu-mi fac deosebită plăcere.

Vârsta mi-a adus o anume cerebralitate și filtrul rațiunii mi-a mai restrâns plăcerile visătoare, din păcate.

Nu aș putea creiona personaje dacă nu mi-aș fi regăsit eu-ul, așa cum ai definit tu mai sus.

Cum poți număra bătăile inimii în coastele altcuiva încercând să suprinzi tresărirea aripilor eu-lui lor ascuns, încercând să-i afli povestea, dacă tu nu ți-ai terminat analiza propriei ființe, dacă nu ți-ai căutat întrebările nerostite și nu ai găsit răspunsurile dosite chiar de tine pentru a te putea adapta acestei lumi, care este departe de a fi ușoară ­— așa cum ne place uneori să ne amăgim?

Este un sofism să crezi că te poți proiecta în exterior și să creezi personaje remarcabile atâta vreme cât nu poți ieși din matca ta care nu-ți permite să o părăsești fără a fi tu însuți un tot unitar mai întâi.

4. Dacă personajele feminine redau cumva din personalitatea ta, îndrăznesc să te întreb cu cine identifici personajele masculine? Există un model real după care le creezi?

Uneori da, de cele mai multe ori.

Îți voi spune și de ce: oamenii vor simți autenticitatea personajelor mele, se vor regăsi altfel printre paginile cărții.

Acesta este și motivul pentru care prefer să descriu situații pe care le cunosc, locuri în care am bântuit și emoții pe care le-am încercat.

Personajul Carol este creat după mulajul unui prieten de-al meu, Pascal, cum încă îi spun eu.

Marat reprezintă fidel bărbatul de origine azeră pe care l-am întâlnit eu în China.

O excepție este Carlos Oliveira din „Nopți la Monaco”, el este exclusiv rodul imaginației mele, un prototip de bărbat pe care mi-aș fi dorit să-l întâlnesc vreodată.

5. Dacă intuiesc bine, nu ești doar o persoană care se cunoaste foarte bine, ci și o persoana extrem de activă. Ne poți spune ce activități/hobby-uri practici?

Obișnuiam să fiu mai activă, dar în ultima vreme nu am avut timp de nimic. Nu-i nimic, voi remedia asta cu noul an, ce reper temporar mai frumos pentru a începe ceva?!

Câțiva ani am practicat intensiv Pilates și Yoga, de altfel am o diplomă atestată internațional de la Federația Americană de Sport și Exercițiu Fizic.

Mentorul meu a fost chiar cel care a inventat Yogilates (combinație de Yoga cu Pilates), Jonathan Urla. El predă acum în clubul Reebok în New York, iar eu am predat lecții private unor persoane din Sofia, în general, expați britanici sau greci.

Îmi place să dansez, dar sunt un lup singuratic și nu funcționez cel mai bine în echipă, așa că exclud din start cursurile și workshopurile de acest gen.

De multe ori spun, cu riscul de a părea arogantă cititoarelor tale, că dacă nu sunt eu cea care predă, nu sunt interesată.

Nu sunt a groupie, I lead or I leave.

În Bulgaria se practică foarte mult sporturile de iarnă și mai toate fetele au costume de ski. Eu doar patinez, nici măcar nu urc pe munte, deși aici chiar ai unde să urci.

Neclintirea munților mă intimidează; îi iubesc mult, dar ne respectăm fiecare spațiul și nu îi agasez cu prezența mea prea des.

Alte activități… mă preocupă termenul de random acts of kindness și încerc în fiecare zi să fac ceva pentru asta, lucruri mai mici sau mai mari precum a oferi mâna unui bătrân care trece strada, a adăposti un animal…

Toată lumea trebuie să conștientizeze că are ceva de oferit, fără excepție.

Și o poveste supusă unui copil de la un centru de plasament este un dar și nu este cu nimic mai prejos decât un cadou scump.

Mai ales acum, că tot vin sărbătorile, îmi doresc să reamintesc acest lucru oamenilor.

Am realizat acum mult timp în urmă că suferința este un act de egoism și atunci m-a frapat descoperirea.

De ce este egoism?

Pentru că presupune centrarea pe sine și pe suferință 100%.

În momentul în care reușești să ieși din cercul creat de mintea ta și să oferi ajutor altuia, te eliberezi de suferință.

Altfel spus, ajută și te vei ajuta.

6. Multe cititoare locuiesc în străinătate și doresc să citească ceea ce ai scris. Există în plan să apară cărțile și în format electronic?

Aceasta va depinde foarte mult și de planurile editurii Librex Publishing.

Știu că în scurt timp cărțile vor putea fi comandate din toată lumea, dar încă nu am vorbit de un format electronic.

Am avut persoane care mi-au comandat cărțile devenind foarte creativi, comandând, de exemplu, romanele mele din Chișinău, de la Elibrăria, alții și-au rugat rudele din țară să le trimită cărțile la pachet și tot așa.

S-au cumpărat din UK, Franța, Germania, Spania, Italia etc.

7. Iei in calcul să faci un tur al țării pentru a prezenta cărțile cititoarelor din alte orașe? Știu că așa se practică în SUA și bănuiesc că va începe și la noi un astfel de trend.

Da, se practică deja, într-adevăr.

Diferența este că în SUA se și vând foarte multe cărți.

Nu ne putem compara ca nivel de trai.

O realitate nu foarte frumoasă este că nu își permit decât poate 10 autori din România să facă astfel de prezentări.

Chiar și aceștia sunt sponsorizați de către instituții pe care aș prefera să nu le numesc, altfel nici ei nu ar merge pe nicăieri doar din profitul rezultat după vânzarea cărților.

Avem câteva exemple izolate de oameni care au știut să-și sigure un marketing bun deoarece erau deja infiltrați în publicitate, PR sau aveau bani de cheltuit din activități ce nu au nicio legătură cu piața cărților.

Nu pot fi mai circumspectă decât atunci când aud că o carte s-a epuizat din prima zi în librării.

Revenind cu picioarele pe pământ, o carte are un anume traseu logic: scrii, publici, se distribuie, oamenii citesc (x luni, ani) și apoi cartea are ecou sau nu.

Când oamenii dau buzna să ia o carte abia apărută, atunci mesajul meu este „Felicitări pentru marketing!”. Acest lucru nu-mi spune că este neapărat o carte valoroasă.

8. Ai publicat 4 cărți până acum, fiecare având un stil diferit. Ce carte pregătești? Ai luat în calcul să scrii o serie?

Scriu acum o nouă carte pe care o iubesc deja, se numește „Legămintele macilor”.

Principala mea nemulțumire este că nu am timp să scriu așa cum mi-aș dori.

Am o poziție la job destul de solicitantă, mai ales că presupune și deplasări.

Este marele meu regret, așa cum am spus mai sus: autorii din România muncesc. Majoritatea

Încă nu m-am gîndit la o serie.

Deși ador să scriu, răbdarea mea este limitată.

Mă plictisesc repede de un subiect și caut mereu ceva nou după ce epuizez subiectul pe care l-am avut în minte.

Îmi place mai mult să experimentez decât să bat toaca pe același subiect la nesfârșit.

Vă îmbrățișez cu drag,

Natașa

***

Nataşa, îţi mulţumesc pentru răspunsuri.
Pot spune cu mâna pe inimă că răspunsurile tale au fost o revelaţie.
Mă bucur că am descoperit că eşti aşa cum bănuiam şi chiar mai mult de atât.
Abia aştept să descopăr cartea pe care o pregăteşti 🙂
Spor la scris!

***

Pentru voi, pot spune aşa: am scris recenzii la două dintre cărţi – „Marat” şi „Lupii trecutului. Sofia„. Urmează ca luni să puteţi citi recenzia la cartea „Nataşa, bărbaţii şipsihanalistul„, iar în săptămâna următoare recenzia la cartea „Nopţi la Monaco„.
Dacă doriţi să cumpăraţi cărţile, intraţi pe site-ul editurii Librex. Există reduceri semnificative de preţ, dar şi ofertă de pachete cu cărţile autoarei 🙂
Dacă doriţi să fiţi la curent cu tot ce scrie Nataşa, intraţi pe blogul ei 🙂

Anunțuri

8 gânduri despre „Natasa Alina Culea – eleganta, romantism, realism (interviu)

  1. Wow… superb articol! Minunat interviu! Va multumesc amandurora fetelor!! 😘 M-am bucurat nespus ca prin intermediul tau Anto, am cunoscut-o un pic mai bine pe draga Natasa, pe care o admir din tot sufletul!
    Va multumesc! Pupici si imbratisari! ❤

    Apreciat de 1 persoană

Parerea ta conteaza

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s