Etichetă: autoare

Nopti la Monaco – Natasa Alina Culea (recenzie)


Descriere carte

nopti-la-monaco-4313-2

Nicoleta Dragomirescu este o fata care a invatat sa supravietuiasca, sa se adapteze la tot ce i-a aruncat viata in fata.

Cum s-ar zice: a invatat nu doar sa faca limonada din lamai, ci si sa le transforme intr-un cocktail demential!

 

 

 

 

 

Pro cumparare carte

Pana acum am citit tot ce a publicat Natasa si am ramas impresionata de imaginatia de care da dovada, de modul in care reuseste sa prezinte situatii reale, concrete imbinandu-le cu actiuni romantice.

Personajul feminin este puternic conturat, ca de obicei.

Fara teama, autoarea creioneaza un personaj care are multe defecte si o singura calitate – aceea de a se adapta la orice situatie aparuta, gratie inteligentei native cu care a inzestrat-o natura.

Asadar….luam o fetita crescuta intr-o zona saraca, cu o familie tipic romaneasca in care toti se gandesc doar la supravietuirea de pe o zi pe alta si o aruncam in diferite situatii care ii contureaza caracterul.

Celelalte personaje sunt importante strict prin prisma rolului lor catalizator in evolutia si schimbarile din viata Nicoletei, devenita Nika in noua ei viata.

Imi place enorm eleganta de care da dovada Natasa atunci cand insereaza scene dramatice ori erotice.

Putini autori reusesc sa suscite imaginatia cititorilor dand doar acele elemente necesare, fara a cadea in capcana amanuntelor care, nefolosite corect, pot distruge toata scena creata.

Cartea aceasta m-a surprins un pic prin faptul ca autoare a inserat si note ironice si amuzante care dau savoare personajelor si prezentarii imprejurarilor in care se desfasoara anumite scene.

Sper ca astfel de insertii sa apara mai des in cartile autoarei pentru ca imi place mult cum le foloseste pentru a ironiza, spre exemplu, modul de viata al unei familii tipic romanesti.

Desi personajele si scenele, locurile si actiunile sunt perfect reale, autoarea duce totul in lumea aparent de neimaginat a irealului.

Pare ireal pentru oamenii obisnuiti ca o fata sa fie trimisa sa incheie contracte de milioane de dolari/euro ?

Pare ireal pentru cititor ca Nika sa reuseasca sa scoata capul la suprafata cand totul pare sa o traga in tenebre mai rau ca o mlastina neiertatoare?

Pare ireal pentru toti ca o fiinta sa aiba atatea defecte, dar sa o indragesti atat de mult tocmai pentru ca reuseste sa supravietuiasca intr-o lume in care nu s-a nascut si din care, teoretic, nu ar fi trebuit sa faca parte?

Contra cumparare carte

Daca nu va place sa cititi carti romantice cu final fericit, nu cumparati cartea.

Daca nu va place ideea sa cititi despre un personaj auto-didact, nu cumparati cartea.

Daca nu va place sa descoperiti o lume dincolo de ceea ce traiti voi, nu cumparati cartea!

Concluzii

Cartea „Nopti la Monaco” reda o imbinare frumoasa intre scene realiste, personaje creionate parca dupa tiparele unei Mata Hari moderne, pe de o parte, si romantism, naivitate, simplitate, pe de alta parte.

Nu prea am citit carti care sa imbine intr-un mod asa de armonios aceste elemente, iar din acest motiv autoarea mi-a castigat (din nou) respectul.

Apreciez mult faptul ca isi mentine subtilitatea si eleganta, inserand note ironice pentru a da savoare personajelor sau anumitor scene.

Nika este un personaj puternic, asemeni celorlalte personaje create de Natasa.

Si totusi este diferita de celelalte personaje feminine din cartile precedente tocmai pentru ca Natasa a creat-o cu defecte.

Nika nu este perfecta, dimpotriva.

Ciudat….as zice ca este un fel de fata naiva care face orice pentru a supravietui!

Finalul imi place mult!

Fin, elegant, subtil!

Personal, abia astept noul roman al Natasei – „Legamintele macilor„. Sunt curioasa cum ne va surprinde autoarea!

Recomandare

Daca doriti sa comandati cartea, o puteti gasi pe site-ul Librex cu pret redus de 28 ron.

Update: va mai spun un lucru?

Pe amazon, gasiti doua dintre cartile Natasei !

Este vorba despre „Marat” si „Natasa, barbatii si psihanalistul”. Click aici pentru comanda pentru cei din afara tarii.

 

Anunțuri

Micuta balerina (Corina Cindea) – recenzie


Despre Corina Cindea am auzit multe lucruri, multe bloggerite au scris despre cartile ei.

Recunosc faptul ca nu am citit celebra serie Triplu H.

Am inceput cu aceasta carte „Micuta balerina” dupa ce am fost la Gaudeamus de unde am cumparat-o alaturi de „Masti si secrete” (voi povesti curand pe blog despre aceasta carte).

cc-carti

Despre autoare

Ce am aflat inainte de interviu este tocmai faptul ca autoarea a fost intai o cititoare pasionata a altor scriitori de pe wattpad.

Ulterior a decis sa scrie si, incurajata de fanii de pe retea, a hotarat sa publice.

De aici a inceput toata nebunia ca sa zic asa….

Despre carte

Ma cunoasteti deja si stiti ca nu ma las influentata de alti bloggeri. Imi place sau nu o carte, este ceva ce imi atrage atentia, prefer sa scriu acest lucru.

Recunosc faptul ca nu ma asteptam la cateva lucruri (uite ca, fara sa vreau, am descoperit ca am prejudecati de care e bine ca reusit sa scap – sper!):

  • cand am cunoscut-o pe Corina la lansarea de carte de la Gaudeamus, am ramas cu impresia ca este vorba de o doamna un pic mai in varsta decat mine si primul gand a fost: oare ce ar putea sa scrie incat sa fie atatia oameni innebuniti dupa cartile ei?!?
  • am inceput sa citesc „Micuta balerina” si am inceput sa ma intreb: de unde este acest stil oare? seamana atat de mult cu al autoarelor din SUA pe care le-am citit deja incat, daca nu stiam ca autoarea e din Romania, chiar ma intrebam daca nu cumva este vorba de o carte tradusa!

Si ajungem la carte…

Subiectul este unul clasic pentru romanele adresate tinerilor: el – fotbalist american celebru, ea – tanara balerina in plina ascensiune.

Cartea prinde la public (fie ca vorbim de tineri, fie ca vorbim despre doamnele pasionate de carti romantice) tocmai prin stilul simplu abordat de autoare, prin modul fluid in care se desfasoara actiunea, prin personajele construite foarte bine.

Nu exista ruptura in actiune chiar si atunci cand lucrurile se schimba, cand se trece de la o fapta la alta. Exista o continuitate care nu te lasa sub nicio forma sa iei pauza, sa te intrebi de ce a aparut personajul x ori actiunea y.

Acum sunt curioasa cum este celebra seriaTriplu H  cu care s-a lansat Corina tocmai pentru ca vad in „Micuta balerina” un stil format, coerent, logic, armonios care m-a impresionat.

In carte gasiti nu doar romantism, ci si probleme reale: de la atentate de viol pana la modul in care evolueaza o relatie, maturizarea unor personaje, influenta altor personaje asupra actiunii…

Finalul este pe stil american si sunt convinsa ca este unul dintre factorii care a dus la cucerirea fanilor 😉

Recomandare

Cartea „Micuta balerina” o puteti cumpara de pe site-ul Editurii Librex cu 38 de ron.

Daca doriti sa cumparati si celelalte carti ale autoarei, va pot spune ca Editura are si oferte indiferent ca vorbim de transport gratuit ori de reduceri de pret.

Natasa, barbatii si psihanalistul (Natasa Alina Culea) – recenzie


Stiti cum sunt eu?

Incep cu finalul!

Am citit ultimele aparitii si abia acum am ajuns la prima carte publicata de Natasa 😀

natasa-barbatii-si-psihanalistul-3344-2

Despre autoare

Daca e ceva ce ma surprinde este faptul ca o persoana poate scrie pe o linie frumoasa, corecta, stilata, curata, intr-un stil melancolic, romantic, dar combinat cu accente realiste.

Paradoxal, desi exista aceste linii urmate in toate cartile autoarei, cumva Natasa a reusit sa ma surprinda schimband stilul de la un roman la altul. Nu e un roman care sa semene cu altul, dar se pastreaza esenta fiintei talentate care a scris acele randuri.

Din absolut toate cartile razbate personalitatea autoarei: elegant, direct, comunicativ, simplu, melancolic, romantic si totodata realist.

Rar se intampla asa ceva, dar ma bucur ca am descoperit-o.

Despre carte

Stiti cum e atunci cand citesti o carte de genul chick-lit, dar cumva personajul feminin te cucereste nu prin prostioarele facute, nu prin necazurile in care intra (asa cum sunt romanele chick lit clasice)?

Ei bine, personajul Natasa te cucereste prin franchete, prin modul direct in care actioneaza, in care invata sa se cunoasca, sa se inteleaga…

Dupa ce cunoaste mai multi barbati si ajunge sa discute cu un psihanalist, vine un punct in care doar propria constiinta, propriul eu reuseste sa o ajute sa se auto-cunoasca, sa se accepte pe ea insasi asa cum este, dar mai presus sa inteleaga ca nu este nevoie de un barbat ca sa fie completa, ci doar de puterea sine-ului, de sinceritatea cu ea insasi,  de capacitatea de a recunoaste ce calitati si ce defecte are.

Stilul este unul romantic cu accente de realism asa cum ne-am obisnuit de altfel de la celelalte carti ale autoarei.

Daca nu as fi stiut ca aceasta este prima carte publicata, m-as fi intrebat cand a scris-o? in ce moment al vietii ei? al nivelului de auto-cunoastere ca fiinta/autoare ?

Recomandari

Cartea o puteti cumpara de pe site-ul Editurii Librex cu 35 de ron.

Despre carti, despre multe alte lucruri interesante puteti citi pe blogul autoarei Natasa Alina Culea.

Sa dezlegam cateva mistere de-ale Corinei Cindea – interviu


Este prima data cand public un interviu inainte de a publica o recenzie.

Dar ma cunoasteti suficient de bine incat sa stiti ca la mine lucrurile se fac dupa impuls de multe ori asa ca nu cred ca va mai mira ! 😛

corina-cindea

Ca sa va linistesc, va anunt ca prima recenzie apare marti 13.12.2016 asa ca veti citi parerea mea despre „Micuta balerina”, apoi sa vedem cand programez recenzia la „Masti si secrete” 😉

Va spun doar ca am ramas impresionata de stilul autoarei asa cum banuiesc ca veti intelege si din interviul de mai jos:

1. Am inteles ca pasiunea pentru lectura v-a dus pe wattpad. Cand si cum s-a intamplat acest lucru?

Am descoperit platforma Wattpad acum doi ani, în timp ce doream să comand o carte de pe net. Am accesat din greșeală acel link, însă s-a dovedit a fi cel mai inspirat click pe care l-am făcut vreodată.

2. Cum ati decis sa incepeti sa scrieti? Ce v-a impulsionat?

Am fost atât de fericită și absorbită de numărul mare și varietatea de cărți descoperită pe Wattpad încât, în prima lună, doar am citit.

Mult!

Apoi, prin luna noiembrie, m-am gândit să încerc să scriu și eu ceva.

Îmi venise în minte ideea unei povești și parcă nu îmi mai dădea pace.

Așa a apărut Destine împletite. Însă trebuie să recunosc că elementul principal care mi-a dat curaj să postez a fost faptul că nu mă cunoștea nimeni. Eram ascunsă în anonimat.

Mă liniștea gândul că, oricât de mare ar fi prostia pe care o voi scrie, nu știe nimeni cine sunt.

Nu mă așteptam să citească cineva ceea ce scriu, dar simțeam nevoia să o fac.

3. De unde va inspirati? Cartile dvs par a fi pe acelasi stil cu autoarelor din SUA, nu seamana cu nimic publicat in Romania.

Mă inspir de peste tot din jurul meu. Un cuvânt auzit ici sau colo, o melodie, o secvență dintr-un film, o poză.

Inspirația e pretutindeni în jurul nostru, trebuie doar să ne oprim și să privim atenți.

Cât despre stilul meu, dacă am vreunul, nu știu ce să zic.

Știu doar că scriu așa cum gândesc.

Simplu.

Cărțile mele nu o să conțină cuvinte simandicoase care să te îndemne să pui mâna pe dicționar și nici să recitești de două ori un paragraf ca să fii sigur că ai înțeles ce-am vrut spun.

Poate pentru că sunt într-o perioadă în care prefer acest tip de lectură.

Pentru mine, cititul este o plăcere.

Îmi plac cărțile de dragoste cu final fericit și care, atunci când le termin, să mă facă să oftez fericită, cu un zâmbet larg pe față, așa că… așa și scriu.

4. Familia va ajuta citind manuscrisele, dand sfaturi etc sau ei citesc dupa ce publicati cartile?

Familia mea a aflat că scriu abia când eram spre finalul celei de-a patra cărți, primul volum din Triplu H.

Nu îmi citesc manuscrisele și nici nu îmi dau sfaturi, însă mă ajută în alt mod: cu treburile casnice pentru care am mai puțin timp și cu înțelegerea de care dau dovadă atunci când mă închid în cameră să scriu.

Cât despre faptul dacă au citit vreo carte de-a mea sau nu… nu știu ce să spun. Cărțile sunt în bibliotecă, o pot face oricând, fără să știu eu.

5. Ce carte/carti pregatiti pentru fani?

Sper ca la anul să apară alte două cărți pe care le-am terminat acum un an: Rebela și Destine împletite.

Amândouă au fost scrise la începuturile mele în ale scrisului și au nevoie de editări majore, chiar dacă poveștile în sine nu se vor schimba.

Apoi mai este seria Salem. Primul volum al seriei „Dragoste și mătase albă” este aproape de final, urmând ca, în cursul anului următor, să scriu și celelalte două volume: „Pasiune și satin roșu” și „Iubire și catifea albastră”.

Dar, dacă vor vedea sau nu lumina tiparului, ține de Editura Librex. Eu pot doar să sper că le vor plăcea și publica.

6. Ati luat in calcul sa apara romanele dvs si in format electronic? Sunt multi cititori care locuiesc in alte tari si carora le este greu sa le cumpere in format fizic.

Bineînțeles că am luat în calcul și această variantă, dar nu știu când și dacă se va materializa. Contractul meu cu Librex este destul de proaspăt, are doar șase luni și deja mi-au publicat patru cărți în acest timp scurt.

De acum încolo probabil că o s-o luăm ceva mai încet și ne vom gândi și la alte forme de publicare.

7. Romanele dvs sunt pe stil romantic-erotic, luati in calcul si alt stil ori acesta este preferatul dvs?

Îmi plac foarte mult și romanele fantasy, historical, SF, dar acest stil este în mod clar preferatul meu.

Dacă aș încerca altceva, cred că m-aș întoarce la romantism fără să vreau.

Dar cine știe?

Poate peste un an sau doi, trec la horror! 🙂

***

Multumesc mult, Corina, pentru amabilitate.

Cititorilor mei sper sa le-am facut o surpriza oferind crampeie din personalitatea autoarei, cateva idei despre ce urmeaza sa se intample in 2017, dar si raspunsuri la intrebarile care ii framantau 🙂

Sa speram ca vom avea placerea de a citi si urmatoarele carti, iar celor de la Editura Librex le uram viata lunga si inspiratie maxima in publicarea unor romane de succes scrise de autoarele noastre 🙂

Natasa Alina Culea – eleganta, romantism, realism (interviu)


Săptămâna aceasta cred că am parte de câteva surprize şi nu mă refer la ce pregătesc eu pentru voi, ci la ce surprize am eu 😀

Ştiţi cum e când îţi formezi o părere despre cineva şi treptat adaugi câte ceva, iar imaginaţia ta face restul?

Dar să vedeţi cum e să descoperi că realitatea este similară imaginaţiei tale, ba încă şi mai mult de atât!
Despre Nataşa îmi formasem o părere strict din ce am observat pe internet: postura, modul în care se prezintă, cum îmi imaginam că vorbeşte, modul în care scrie îmi dădeau câtevaidei destul de clare despre personalitatea ei.
Am decis să o rog să răspundă la câteva întrebări din pură curiozitate. Aveam câteva nelămuriri, dar vroiam să îmi dau seama dacă ceea ce observasem era corect.
Şi s-a dovedit taman aşa: o persoană cu picioarele pe pământ, realistă şi visătoare (paradox? nu ştiu! dar la Nataşa par să se îmbine perfect), elegantă la vorbă nu doar ca aspect, directă şi obiectivă.
Uite că este prima dată când găsesc pe cineva care spune un lucru la care eu m-am gândit şi nu am îndrăznit să fiu aşa de directă (citiţi primul răspuns şi veţi înţelege la ce mă refer!)

 

natasa-alina-culea

 

1. Am observat că în toate cărțile tale personajul feminin te descrie din punct de vedere fizic. Greșesc?

Aș vrea să încep pentru a-ți mulțumi pentru interviu și pentru eforturile pe care le faci promovând autori români contemporani.

În mod normal, aș spune că trebuie promovați autorii talentați, nu toți autorii (din simț patriotic), dar nu voi spune asta pentru că, într-adevăr, traversăm o perioadă în care sunt destul de mulți autori talentați în România pentru a ne permite o asemenea generalizare.

Revenind la întrebarea ta, personajele mele feminine reflectă probabil o parte din mine și de aceea există similarități, dar atunci când mi-am imaginat un personaj, să spunem Sofia din romanul „Lupii trecutului. Sofia”, nu am văzut-o altfel cu ochiul minții decât brunetă, cu ochi mari, grăitori, cu buze care ispitesc îngeri și demoni în aceeași măsură

Am încercat să evit pe cât posibil descrierile plastice, comune, de genul: avea pieptul dezvoltat, părul negru, picioare lungi și/sau fundul apetisant.

De altfel, îmi place să las o notă de mister, un locșor din care cititorul îi poate conferi personajului meu și alte caracteristici pur subiective, rezultat al imaginației fiecăruia.

[Nataşa, îţi răspund aici ca să se înţeleagă la ce mă refer: de multe ori, îmi este greu să scriu exact ce părere am despre o carte din mai multe motive:
(1) mă gândesc că acea persoană a făcut un efort să scrie (nu mai contează cum a publicat, cine a fost în spatele ei ca să o promoveze ori ce relaţii are);
(2) faptul că mie nu îmi place o carte nu înseamnă că altora nu le place; sunt convinsă că, pe cât sunt eu de critică (deşi nu arăt mereu acest lucru pe blog), pe atât sunt alţii de permisivi;
(3) există stiluri diferite de a scrie, aşa cum există mult subiectivism când citeşti ceva; eu sunt ca un cameleon: reuşesc să înţeleg la ce se referă autorul, dar asta nu înseamnă că mă identific neapărat cu personajele ori cu modul lor de a acţiona;
(4) dacă ar fi după mine, ar trebui să existe cât mai mulţi autori care să fie publicaţi şi nu pentru că aş promova orice ar fi (inclusiv o ceapă degerată pe o bucată de ziar), ci pentru că aşa ar putea oamenii să discearnă (cel puţin sper!) şi să înveţe să aleagă ce să citească;
(5) există atât de multe plângeri că românii nu citesc, dar eu observ că editurile apar ca ciupercile după ploaie aşa că bănuiesc că există o piaţă bună;
(6) sunt de acord cu tine: există multe cărţi pe piaţă care numai literatură nu se cheamă; există oameni care se consideră autori, dar mă întreb de multe ori dacă nu trăim în povestea „Hainele cele noi ale împăratului”.]

2. Legat de a prima întrebare, nu mă pot abține să nu întreb altceva: cărțile tale redau din experiența personala? Le putem considera drept frânturi de auto-biografie?

Da, suficient de mult încât să șocheze pe oricine.

Nu ofer însă informații puse cap la cap și coadă la coadă.

Îmi amestec amintirile și experiențele așa cum un jucător de cărți profesionist ar amesteca un pachet de cărți sau o ghicitoare în tarot care dorește să facă o etalare și să-și deruteze clienta.

Dacă vom continua cu metafore, pot fi dama de cupă așa cum a botezat Andrei (Literatura pe tocuri) personajul Nika din romanul „Nopți la Monaco” sau personajul masculin Fabian din „Lupii trecutului”.

3. Am citit mai multe cărți scrise de tine și, cumva, am rămas cu impresia că, deși diferite ca stil, ele redau anumite note de melancolie, de căutare a propriului eu. Intrebarea mea este: aceasta este o preocupare sau o înclinație?

Probabil că ambele.

Starea mea naturală de a fi este cea de reverie, notele nostalgice sunt preferatele mele, așa cum îi stă bine oricărei femei născute toamna.

Am dus aceste evocări mai departe prin intermediul ședințelor de psihanaliză la care am participat ca orice pacient în căutare de răspunsuri, fie ele în mine sau în afara mea.

Sunt o copilă a toamnei, îmi iubesc trecutul, sunt mereu răscolită de aduceri-aminte, iar viitorul nu-mi spune mare lucru, în afara unor planuri temeinice pe care am învățat să le pun la punct mai mult de nevoie, mai mult din cauza lecțiilor de viață repetate, care m-au convins că există un motiv pentru care trebuie să-mi concentrez atenția și asupra lucrurilor care nu-mi fac deosebită plăcere.

Vârsta mi-a adus o anume cerebralitate și filtrul rațiunii mi-a mai restrâns plăcerile visătoare, din păcate.

Nu aș putea creiona personaje dacă nu mi-aș fi regăsit eu-ul, așa cum ai definit tu mai sus.

Cum poți număra bătăile inimii în coastele altcuiva încercând să suprinzi tresărirea aripilor eu-lui lor ascuns, încercând să-i afli povestea, dacă tu nu ți-ai terminat analiza propriei ființe, dacă nu ți-ai căutat întrebările nerostite și nu ai găsit răspunsurile dosite chiar de tine pentru a te putea adapta acestei lumi, care este departe de a fi ușoară ­— așa cum ne place uneori să ne amăgim?

Este un sofism să crezi că te poți proiecta în exterior și să creezi personaje remarcabile atâta vreme cât nu poți ieși din matca ta care nu-ți permite să o părăsești fără a fi tu însuți un tot unitar mai întâi.

4. Dacă personajele feminine redau cumva din personalitatea ta, îndrăznesc să te întreb cu cine identifici personajele masculine? Există un model real după care le creezi?

Uneori da, de cele mai multe ori.

Îți voi spune și de ce: oamenii vor simți autenticitatea personajelor mele, se vor regăsi altfel printre paginile cărții.

Acesta este și motivul pentru care prefer să descriu situații pe care le cunosc, locuri în care am bântuit și emoții pe care le-am încercat.

Personajul Carol este creat după mulajul unui prieten de-al meu, Pascal, cum încă îi spun eu.

Marat reprezintă fidel bărbatul de origine azeră pe care l-am întâlnit eu în China.

O excepție este Carlos Oliveira din „Nopți la Monaco”, el este exclusiv rodul imaginației mele, un prototip de bărbat pe care mi-aș fi dorit să-l întâlnesc vreodată.

5. Dacă intuiesc bine, nu ești doar o persoană care se cunoaste foarte bine, ci și o persoana extrem de activă. Ne poți spune ce activități/hobby-uri practici?

Obișnuiam să fiu mai activă, dar în ultima vreme nu am avut timp de nimic. Nu-i nimic, voi remedia asta cu noul an, ce reper temporar mai frumos pentru a începe ceva?!

Câțiva ani am practicat intensiv Pilates și Yoga, de altfel am o diplomă atestată internațional de la Federația Americană de Sport și Exercițiu Fizic.

Mentorul meu a fost chiar cel care a inventat Yogilates (combinație de Yoga cu Pilates), Jonathan Urla. El predă acum în clubul Reebok în New York, iar eu am predat lecții private unor persoane din Sofia, în general, expați britanici sau greci.

Îmi place să dansez, dar sunt un lup singuratic și nu funcționez cel mai bine în echipă, așa că exclud din start cursurile și workshopurile de acest gen.

De multe ori spun, cu riscul de a părea arogantă cititoarelor tale, că dacă nu sunt eu cea care predă, nu sunt interesată.

Nu sunt a groupie, I lead or I leave.

În Bulgaria se practică foarte mult sporturile de iarnă și mai toate fetele au costume de ski. Eu doar patinez, nici măcar nu urc pe munte, deși aici chiar ai unde să urci.

Neclintirea munților mă intimidează; îi iubesc mult, dar ne respectăm fiecare spațiul și nu îi agasez cu prezența mea prea des.

Alte activități… mă preocupă termenul de random acts of kindness și încerc în fiecare zi să fac ceva pentru asta, lucruri mai mici sau mai mari precum a oferi mâna unui bătrân care trece strada, a adăposti un animal…

Toată lumea trebuie să conștientizeze că are ceva de oferit, fără excepție.

Și o poveste supusă unui copil de la un centru de plasament este un dar și nu este cu nimic mai prejos decât un cadou scump.

Mai ales acum, că tot vin sărbătorile, îmi doresc să reamintesc acest lucru oamenilor.

Am realizat acum mult timp în urmă că suferința este un act de egoism și atunci m-a frapat descoperirea.

De ce este egoism?

Pentru că presupune centrarea pe sine și pe suferință 100%.

În momentul în care reușești să ieși din cercul creat de mintea ta și să oferi ajutor altuia, te eliberezi de suferință.

Altfel spus, ajută și te vei ajuta.

6. Multe cititoare locuiesc în străinătate și doresc să citească ceea ce ai scris. Există în plan să apară cărțile și în format electronic?

Aceasta va depinde foarte mult și de planurile editurii Librex Publishing.

Știu că în scurt timp cărțile vor putea fi comandate din toată lumea, dar încă nu am vorbit de un format electronic.

Am avut persoane care mi-au comandat cărțile devenind foarte creativi, comandând, de exemplu, romanele mele din Chișinău, de la Elibrăria, alții și-au rugat rudele din țară să le trimită cărțile la pachet și tot așa.

S-au cumpărat din UK, Franța, Germania, Spania, Italia etc.

7. Iei in calcul să faci un tur al țării pentru a prezenta cărțile cititoarelor din alte orașe? Știu că așa se practică în SUA și bănuiesc că va începe și la noi un astfel de trend.

Da, se practică deja, într-adevăr.

Diferența este că în SUA se și vând foarte multe cărți.

Nu ne putem compara ca nivel de trai.

O realitate nu foarte frumoasă este că nu își permit decât poate 10 autori din România să facă astfel de prezentări.

Chiar și aceștia sunt sponsorizați de către instituții pe care aș prefera să nu le numesc, altfel nici ei nu ar merge pe nicăieri doar din profitul rezultat după vânzarea cărților.

Avem câteva exemple izolate de oameni care au știut să-și sigure un marketing bun deoarece erau deja infiltrați în publicitate, PR sau aveau bani de cheltuit din activități ce nu au nicio legătură cu piața cărților.

Nu pot fi mai circumspectă decât atunci când aud că o carte s-a epuizat din prima zi în librării.

Revenind cu picioarele pe pământ, o carte are un anume traseu logic: scrii, publici, se distribuie, oamenii citesc (x luni, ani) și apoi cartea are ecou sau nu.

Când oamenii dau buzna să ia o carte abia apărută, atunci mesajul meu este „Felicitări pentru marketing!”. Acest lucru nu-mi spune că este neapărat o carte valoroasă.

8. Ai publicat 4 cărți până acum, fiecare având un stil diferit. Ce carte pregătești? Ai luat în calcul să scrii o serie?

Scriu acum o nouă carte pe care o iubesc deja, se numește „Legămintele macilor”.

Principala mea nemulțumire este că nu am timp să scriu așa cum mi-aș dori.

Am o poziție la job destul de solicitantă, mai ales că presupune și deplasări.

Este marele meu regret, așa cum am spus mai sus: autorii din România muncesc. Majoritatea

Încă nu m-am gîndit la o serie.

Deși ador să scriu, răbdarea mea este limitată.

Mă plictisesc repede de un subiect și caut mereu ceva nou după ce epuizez subiectul pe care l-am avut în minte.

Îmi place mai mult să experimentez decât să bat toaca pe același subiect la nesfârșit.

Vă îmbrățișez cu drag,

Natașa

***

Nataşa, îţi mulţumesc pentru răspunsuri.
Pot spune cu mâna pe inimă că răspunsurile tale au fost o revelaţie.
Mă bucur că am descoperit că eşti aşa cum bănuiam şi chiar mai mult de atât.
Abia aştept să descopăr cartea pe care o pregăteşti 🙂
Spor la scris!

***

Pentru voi, pot spune aşa: am scris recenzii la două dintre cărţi – „Marat” şi „Lupii trecutului. Sofia„. Urmează ca luni să puteţi citi recenzia la cartea „Nataşa, bărbaţii şipsihanalistul„, iar în săptămâna următoare recenzia la cartea „Nopţi la Monaco„.
Dacă doriţi să cumpăraţi cărţile, intraţi pe site-ul editurii Librex. Există reduceri semnificative de preţ, dar şi ofertă de pachete cu cărţile autoarei 🙂
Dacă doriţi să fiţi la curent cu tot ce scrie Nataşa, intraţi pe blogul ei 🙂