Etichetă: blogger

Schimbari, blog, bloggeri, colaborari, edituri, autori….


[Am scris articolul ascultand un playlist cu melodii cantate de Joe Cocker – sper sa il ascultati si voi cu placere.

]

 

In urma cu aproape un an scriam un articol despre scriitorii romani – generatia tanara.

La acea vreme luam decizia de a citi carti scrise de autori romani tineri incercand sa inteleg daca aduc sau nu un suflu nou literaturii nationale.

Nu banuiam nici cat negru sub unghie cum mi se va schimba viata si ce mult voi invata in lunile urmatoare.

Paradoxal, din lista initiala, nu am ajuns sa citesc decat carti scrise de Oana Arion, Corina Cindea, Corina Ozon, Ana Sandulescu, Natasa Alina Culea, restul ma asteapta cuminti (unele carti sunt in biblioteca, altele inca sunt in librariile online 😀 ).

Dar…..am adaugat alti autori romani pe lista mea de carti citite in 2016.

Voi mentiona cateva nume…..Cristina Nemerovschi, Cristina Otel.

Anul trecut pe vremea asta citeam multe carti despre viata (trecut si prezent) musulmanilor incercand sa inteleg mai bine (ma rog, teoretic cel putin) lucrurile care ma framantau.

In paralel citeam si carti de autori romani, americani ori australieni…A.D. participa activ cu prezentari de carti de dragoste (stiti ca eu eram un fel de…..secretara/dactilografa pentru ea, dar ma distram prea bine afland ce a citit, ce ii placea si ce nu).

Nu stiu daca vom continua sa publicam articole despre cartile citite de A.D. pentru ca este in varsta si anii si-au spus cuvantul asupra puterii sale, dar ma bucur ca o cunosc si suntem prietene, ca m-a determinat sa citesc ceea ce refuzam inainte si mai ales ca mi-a deschis ochii sa vad dincolo de ….cuvintele de pe o pagina.

Zilele trecute, pe facebook, s-a declansat un fel de vanatoare de vrajitoare cum o numeste A.D.

Se pare ca un grup de pustoaice a inceput sa trimita mesaje catre autoare si edituri solicitand intr-un mod agresiv si nesimtit sa li se trimita carti gratuite pentru recenzii.

Din ce am aflat, fetele nu stiu nici sa se prezinte, nici sa scrie elegant si au multe greseli gramaticale.

Dar eu nu stiu care este situatia pentru ca nu am vazut nicaieri vreun link catre acel blog abia deschis asa ca ceea ce am scris se bazeaza strict pe cuvintele postate de autoarele contactate de aceste fete.

Initial, m-am suparat.

Din primele postari reiesea ca bloggerii sunt un fel de cersetori care vor totul moca si ….va dati singuri seama ce se poate completa mai departe.

Am inteles ca nu am fost singura care a simtit aceasta marginalizare.

S-a facut o precizare (multumesc, Oana, pentru discernamant) prin care s-au facut diferentierile necesare.

Recunosc un lucru: prin prisma propriilor griji si probleme chiar nu am avut timp si nici rabdare sa citesc postarile in totalitatea lor asa ca nu stiu decat ce am apucat sa citesc pe facebook.

Am observat doar ca, de la discutia referitoare la noile „bloggerite”, s-a ajuns la acuze voalate intre edituri sau autoare.

Stiu ca existau frictiuni si banuiesc ca e normal cand discutam despre o piata neexploatata complet, dar….sentimentul meu e ca bloggerii au picat la mijloc ca un fel de arma usor de manevrat.

Nu imi place sa fac nici justificari, nici sa scriu articole despre astfel de subiecte asa ca voi spune doar cateva cuvinte referitor strict la parerea si deciziile mele.

In toamna am demarat cateva colaborari cu Literatura pe tocuri in cadrul campaniei #PromovamLiteratura, cu editura Herg Benet, editura All, Libris si Librex.

Nu am obiceiul sa cer carti, s-a intamplat sa refuz oferte pentru ca asa sunt eu. Ma ghidez dupa instinct de multe ori.

Din cate stiu in situatia mea sunt multe bloggerite care scriu articole despre carti si autori.

In urma cu mai bine de un an, o bloggerita (care nu face parte din acest grup) critica comenta faptul ca pe bloguri apar interviuri cu autori si nu intelegea de ce nu se  lasa acest lucru pe seama …revistelor, ziarelor si televiziunilor.

Elitismul acesta ma irita si, desi nu vreau sa critic pe cineva, as raspunde asa:

Rolul unui blogger este acela de a scrie propria parere despre un subiect. Daca a luat decizia sa puna niste intrebari unui autor, atunci o face strict prin prisma propriilor curiozitati si din dorinta de a descoperi omul din spatele cuvintelor.

Daca ati citit vreodata o revista de critica literara, puteti spune cu mana pe inima ca, la finalul unui articol, ati ramas cu informatii valoroase ori ca pe baza acelui articol ati decis daca sa dati banii pe o carte sau nu?

Eu am citit multa critica literara in tinerete 😛 .

In afara de cativa critici, niciunul nu e in stare sa redea in cuvinte ceea ce gandeste.

Acele cuvinte scrise de ei reprezinta doar elitism, o voma de cuvinte aruncate cat mai bombastic in dorinta de a arata ca un om obisnuit nu are cum sa inteleaga o fraza fara a apela la DEX de cateva ori!

Ce rol are un blog/blogger?

Niciunul!

Ca blogger nu esti critic, nu ar trebui sa lauzi excesiv …..ideea este ca un articol de pe un blog reprezinta parerea acelui om referitor la un subiect.

Daca ii place subiectul, aduce argumente interesante.

Daca nu ii place, desfiinteaza tot cu argumente.

[Mi s-a intamplat de cateva ori sa fiu atacata de 1-2 cititoare pentru ca nu le placea sa afle ceva referitor la o carte. Dar nu uitati ca un blogger asta face: isi spune parerea, argumenteaza ceva, traieste acele momente si le prezinta pe blog prin intermediul unui articol.]

Personal, am mers pe ideea ca autorul este om, ca a suferit pentru a crea acea carte si am incercat sa nu dau de pamant cu el/ea.

Si asta nu pentru ca as fi primit cartile de la o editura !

Am multe carti cumparate din banii mei tocmai pentru ca am vrut sa evit o astfel de conexiune ori umbra care sa planeze asupra cititorilor la lecturarea vreunui articol de-al meu.

Mi s-a intamplat ca o carte sa nu imi placa ori sa nu ii inteleg subiectul si am evitat sa desfiintez autorul/autoarea mergand pe acele idei mentionate mai sus.

In acele articole, veti observa ca in acele articole nu apare o fraza de genul „recomand aceasta carte”.

Asa cum se poate observa usor, am incercat sa grupez articolele in functie de edituri ca sa va fie usor sa le gasiti.

Sunt multe carti recomandate de pe amazon pentru ca A.D. m-a convins sa citesc in engleza ceea ce m-a ajutat enorm in 2016 din multe puncte de vedere.

Am incercat sa revin asupra articolelor mai vechi pentru a completa cu linkuri de fiecare data cand am aflat ca acele carti au fost traduse si la noi tocmai pentru a va fi usor sa le gasiti si voi daca va interesau.

Ce imi propun anul acesta?

Ma gandesc serios sa schimb stilul articolelor si sa adopt ideea fiica-mii care implineste curand 10 ani.

Ce parere aveti daca, atunci cand voi prezenta carti (scrise de autori romani ori straini), vor exista doua „criterii” de genul argumente pro si argumente contra?

V-ar fi mai usor sa decideti daca va place o carte si daca merita sa o cumparati?

Promit sa nu exagerez cu niciunul dintre argumente, ci sa incerc sa fiu cat mai realista, obiectiva si usor critica.

Mentionez ca, atunci cand am inceput sa scriu acest articol, am decis sa las loc ideilor sa curga fara a avea un plan dinainte stabilit.

Articolul nu este adresat decat cititorilor acestui blog si sunt chiar curioasa ce asteptari aveti voi de la Lecturi cu aroma de viata.

 

Anunțuri

TAG: TESTUL BOOK-BLOGGERILOR


Am găsit acest tag la Dumitriţa şi mi-a plăcut enorm. Cred că am prins gustul articolelor de genul acesta aşa că mai suportaţi-mă un timp 😀

10471262_302127969974869_7491377835070590782_n

Ştiţi că de câţiva ani nu am mai răspuns la vreo provocare ori nu am scris astfel de articole, probabil că îmi va trece curând „nebunia” 🙂 )))

Nu mă consider neapărat un blogger care scrie doar despre cărţi, dar, uitându-mă la articolele publicate de mai bine de un an, am constatat că ….sunt aproape numai despre ce am citit (eu sau A.D.) aşa că…..să răspundem la provocare, nu?

1. Top trei lucruri care nu le suporţi la o carte.

Antoaneta: (1) Nu am răbdare să citesc descrieri care spun exact acelaşi lucru pe mai multe pagini. Dacă tot vor autorii să facă descrieri, măcar să găsească ceva de …descris. Se întâmplă uneori să nu aibă inspiraţie, dar să îşi dorească (probabil) să umple paginile aşa că se chinuie să descrie ceva, să reia descrierile, să pună sinonime peste sinonime doar ca să fie acolo ceva de umplutură. (2) Cărţile promovate de edituri ale unor persoane care numai autori nu pot fi consideraţi. (3) Romantismul excesiv şi prostia personajelor.

A.D.: E simplu: nu îmi plac deloc cărţile fantasy, cărţile sf şi documentarele.

2. Descrie locul tău perfect pentru citit.

Antoaneta: Un fotoliu comod, o cană cu apă rece, linişte şi pace.

A.D.: În parc, pe bancă.

3. Trei confesiuni legate de cărți.

Antoaneta: E simplu. Cine mă cunoaşte ştie deja că rar citesc cărţi în format clasic (prefer kindle), nu prea citesc în română (la noi nu am găsit cărţile care mă interesau; multe carti au fost traduse la mult timp după ce am citit eu varianta în engleză), am mereu kindle-ul cu mine, indiferent unde plec (mă rog, cu excepţia mersului la cumpărături 😛 )

A.D.: Ador romanele romantice cu final fericit, nu suport cărţile scrise de proşti ce se consideră autori, îmi place să îmi imaginez altfel de final la cărţile pe care le citesc.

4. Când a fost ultima dată când ai plâns în cursul lecturării unei cărți?

Antoaneta: Nu prea plâng, dar sunt câteva cărţi la care am plâns. „Fetele din Shanghai”, „Visul lui Joy” şi „Me before you” (citită cu mult înainte să fie la noi „moda” asta).

A.D.: Plâng de câte ori îmi dau seama că am dat banii degeaba pe o carte proastă!

5. Câte cărți se află în acest moment pe noptiera ta?

Antoaneta: Pe kindle vrei să spui 😀 se află cam 50 de cărţi 🙂 ))))

A.D.: Am vreo 3-4 pe noptieră, încă vreo 2 pe măsuţa de lângă canapea, 3 cărţi mă aşteaptă prin maşină …..să continui?

6. Care este gustarea ta preferată în timp ce citești?

Antoaneta: Alune ori fructe tăiate felii.

A.D.: Mă crezi dacă îţi spun că ador să mănânc fructe uscate şi seminţe în timp ce citesc? Nu făceam asta în tinereţe, dar m-am „prostit” la bătrâneţe!

7. Numește trei cărți pe care le-ai recomanda tuturor.

Antoaneta: E cam greu…..Seria Divergent de Veronica Roth clar trebuie citită, seria Culorile dragostei de Kerstin Gier şi Oglinzi blestemate de Livia Ciobanu

A.D.: Greu de ales….mai bine aş spune numele unor autoare care îmi plac: Corina Ozon, Judith McNaught, Johanna Lindsay, Nora Roberts, Judy Garwood…..în fine, aţi prins voi ideea: cărţi romantice, cărţi de dragoste, cărţi interesante (cel puţin din punctul meu de vedere)

8. Scrie în trei cuvinte ce înseamnă cărțile pentru tine.

Antoaneta: Călătorii în timp şi spaţiu (mai mult de 3 cuvinte, dar….)

A.D.: Romantism, vis, relaxare

9. Care este cel mai mare secret de cititor al tău?

Antoaneta: Îmi plac mult cărţile despre călătorii în timp.

A.D.: Pierd nopţile citind cărţi şi mă culc atunci când alţii se trezesc.

 

Dacă vă place, preluaţi cu încredere!

 

Trilogia „Amanţii” – Corina Ozon – si o provocare pentru bloggeri


După ce am citit şi am scris despre romanul „Până când mă voi vindeca de tine”, Corina mi-a spus să nu mă grăbesc să îmi formez o părere despre stilul ei pentru că trilogia „Amanţii” este diferită şi s-ar putea să mă surprindă.

Pachet-Corina-Ozon-Amantii-3vol-485x652

Vă spun câteva secrete şi vă rog să rămână între noi:

1) când încep să citesc o carte scrisă de un autor român refuz să mă uit pe vreo recenzie/prezentare pentru că nu vreau să pornesc cu vreo idee preconcepută

2) cititul este subiectiv cum spunea şi Mili de la Literatură pe tocuri în urmă cu o săptămâna – aşa e; dacă aş fi citit aceste cărţi în urmă cu câţiva ani, aş fi făcut ca trenul şi nu mi-ar fi plăcut; mai mult ca sigur aş fi comentat cum am făcut cu altă carte, de la altă editură despre care, recunosc acum, cu mai multă maturitate, că nu e nici pe departe aşa de directă ca această trilogie (la acea vreme, aveam sentimentul că acea carte este o tâmpenie, exprimarea autoarei e prea dură şi fără cenzură….citind trilogia Corinei, aş zice că acea carte nu-i ajunge nici la vârful degetului mic)

3) vă dau un sfat – nu citiţi această trilogie dacă: sunteţi sensibili, dacă doriţi poveşti de amor clasic, dacă vă simţiţi jigniţi să citiţi cuvinte licenţioase, dacă aveţi mai puţin de 18 ani, dacă sunteţi pudici etc – aţi înţeles voi ideea 😉 ; dacă îndepliniţi condiţiile de mai sus, vă mai spun un lucru: nu citiţi trilogia dacă nu aveţi mintea deschisă!

4) pentru mine, la vârsta mea (35+), în această perioadă a vieţii când prefer lucrurile realiste, dure şi concrete, această trilogie (dar şi romanul „Până când mă voi vindeca de tine”) nu mă deranjează, nu mă simt jignită de exprimările din carte cum s-ar simţi unii/unele

5) la primul volum „Zilele amanţilor” am râs cu lacrimi, am râs atât de tare că veniseră copiii să mă întrebe de ce râd şi îmi era imposibil să le răspund măcar pentru a le zice că nu e ceva de vârsta lor; sincer, stilul Corinei e genial! Reuşeşte să te facă să râzi chiar şi în cele mai tâmpite situaţii descrise, chiar şi în momentele penibile prin care trec personajele!

6) la al doilea volum „Nopţile amanţilor” mă calmasem şi încercam să abordez „povestea” cu ….maturitate….să înţeleg personajele….foarte tare modul în care Corina a adus în prim plan tiparele de oameni ale societăţii noastre; te face cumva chiar să îţi pară rău pentru piţipoance, pentru fustangii, pentru nevestele pudice şi închise în ele, pentru ….amanţi! Fiecare personaj reprezintă un tipar….asemeni celor despre care citiţi în ziare ori la ştirile de la ora 17.

7) al treilea volum „Amanţii 3.0” să ştiţi că nu mai aduce multe râsete sau poate nu am mai ras eu – e mai serios, autoarea te ghidează subtil spre final folosindu-se de stilul de la celelalte volume – fiecare capitol este povestit din perspectiva altui personaj

8) finalul e …..aşa cum bănuiam că va fi…cine a citit „Până când mă voi vindeca de tine” să nu se aştepte la un final similar (atât spun ca să nu vă dau idei)

9) nu mă aşteptăm să îmi placă pentru că am o perioadă când nu suport prea mult romanele de dragoste (ori această trilogie este erotică de-a dreptul), însă totul a fost scris de aşa natură încât să razi, să te întristezi şi chiar să îţi pară rău pentru personaje

10) surpriza am păstrat-o la final: am decis să transform trilogia într-un fel de … „pasăre călătoare”!

O provoc pe Claudia să citească şi să scrie despre aceste cărţi şi o rog să le dea mai departe, altui blogger care doreşte să citească.

Aşadar….eu voi trimite cărţile spre Claudia. Până când va citi şi va scrie Claudia despre aceste cărţi, aveţi timp să vă înscrieţi aici, pe listă, dacă doriţi să primiţi cărţile şi să scrieţi despre ele.

Atenţie: din momentul în care a publicat Claudia articolul, lista va fi completată la ea pe blog. Evident, prioritate vor avea cei care s-au înscris întâi aici.

Deci…..1) cine vrea să citească, să lase un comentariu la postare; 2) Claudia citeşte cărţile, publică recenziile; 3) în acel moment se încheie lista pe acest blog; 4) Claudia trimite cărţile primei persoane de pe lista de aici care o va trimite mai departe până se încheie lista aceasta; 5) cine mai doreşte să se înscrie, va lăsa comentariu la Claudia pe blog şi va primi cărţile după ce se încheie lista celor înscrişi aici.

Sper că e clar.

Cum aţi planifica timpul liber ? (leapşa)


Ideea mi-a venit pe măsură ce discutam cu mai multe prietene (unele sunt nominalizate mai jos) despre timpul liber.

Ce aş face?

1. Mi-aş lua o carte, o pătură sau un hamac şi m-aş ascunde puţin de toţi şi toate
2. Aş pleca la o cabană, la munte, să mă relaxez
3. Mi-aş dori să mai spele şi altcineva vasele (în vara asta am primit ajutor de la copii, dar nu pot să îi las la cratiţe, tăvi etc….deocamdată!)
4. Aş ieşi la un suc cu prietenele, aş arunca telefonul ca să nu fiu chemată din 5 în 5 minute acasă
5.Aş încerca să învăţ să nu mă gândesc în permanenţă la ceilalţi, să învăţ să fiu un pic egoistă
6.Aş călători un timp pur şi simplu ca să mă relaxez….ciudat, dar chiar îmi place să conduc….când nu e soţul pe scaunul din dreapta să mă streseze (în urmă cu câţiva ani, am tras maşină pe dreapta, pe un pod – ştiu! nu e bine ce am făcut! – şi l-am poftit să aleagă: tace şi mă lasă să conduc, îl las pe marginea drumului să vină singur ori trece la volan şi nu mai conduc în veci cu el în maşină)
7.Aş merge la cumpărături …cu un card bine aprovizionat….să iau ce am chef, în linişte, să aleg ce vreau
Momentan, astea sunt ideile…la cald! Dacă mai am altele, mai scriu!

 

Cine vrea să răspundă?

Diana

Rudia

Alexandra

Simona

Nico

Vavaly

Leontina si Oliviana

Claudia 

Mili si Elis

Completare: soţul nu a apreciat că am pus problema de aşa natură; el nu e genul care să tacă ori să facă ce zic eu! dimpotrivă! ce am obţinut? a învăţat să tacă când conduc eu altfel se urcă frumuşel la volan indiferent dacă e obosit, a băut ori nu are chef să conducă!

A doua completare: nu conduc des cu el în maşină 😀

10 dorințe „nebune” ce merită experimentate (leapșă)


Ştiţi că nu preiau nicio leapşa şi nu răspund la provocări (de la o vreme 😛 ), dar nu pot să o refuz pe Alexandra mai ales că m-a prins într-un moment din acela în care îmi fac liste, planuri şi planific viaţa 😀

Aşa că….de ce nu aş scrie şi despre „10 dorinţe nebune”?!?

1.Să zbor deasupra munţilor şi să mă arunc cu parapanta

Nu ştiu exact când am dezvoltat o fobie pentru înălţimi pentru că atunci când eram mică mă căţărăm în cei mai înalţi copaci şi mă aruncam de acolo. Cert e că, în urmă cu 3 ani, din cauza unui asemenea moment, s-a declanşat o ceartă care a avut urmări nefaste pentru familia mea. Îmi doresc să depăşesc această teamă şi să redevin cea care eram.

Acum, nici măcar în mountain rousse nu mai am curaj să urc spre supărarea celor mici.

Nu ştiu dacă anul acesta, dar în următorii ani plănuiesc să mă duc la Clinceni (nu locuim aşa departe) şi să plătesc pentru un curs de acest gen.

Şi când mă gândesc că vroiam să intru la un liceu pe profil când eram în clasa a VIII-a…… şi să devin astronaut! 😀

2.Să mă mut la munte

Nu, nu e ceva ce aş putea realiza acum….poate la bătrâneţe.

În urmă cu mai mulţi ani, am plecat din Bucureşti. Locuiam în centru, pe Dorobanţi şi mă săturasem de aglomeraţie, de locuitul la bloc…Am plecat la 20 km distanţă, dar am realizat ce înseamnă viaţă într-o comunitate mai ceva ca cea de la bloc unde toţi ştiu şi vor să ştie ce faci în permanenţă.

Acum 3 ani, ne-am mutat iar (de data asta mai mult forţat) şi aici am învăţat să locuim …mai izolaţi să zicem, deşi casa e practic la DN. Doar că am învăţat să nu mai tac şi să le spun vecinilor ce părere am despre intratul în curte/casă fără să anunţe ori să ceară permisiunea, să le cer explicaţii când copiii lor ne stricau lucruri şi părinţii râdeau etc.

M-aş muta la munte, într-o cabană. Acolo aş sta şi aş coborî strict când aş avea eu chef să văd alte feţe!

3.Aş pleca într-o călătorie în jurul lumii

O dorinţă nebună cu adevărat este de a mă înscrie ca blogger globetrotter. Ar însemna să fac un lucru care îmi place, completând cu altceva ce mă pasionează: să călătoresc, să descopăr locuri şi oameni noi, tradiţii, obiceiuri şi, în acelaşi timp, să scriu şi să postez imagini pentru cei care nu pot face acest lucru.

Cred că ar fi o experienţă extraordinară şi pentru copii care ar învaţa mai mult decât alţii într-o viaţă.

4.Mi-ar plăcea să merg cu cei mici la Polul Nord în perioada Crăciunului.

Cred că experienţa de acolo ar „bate” de departe orice cadou le-aş putea oferi, inclusiv să mergem cu o sanie trasă de husky!
5. De câţiva ani, mă tot bate gândul să îmi fac un tatuaj

Am adunat multe imagini,. Daria este cea care mă susţine cel mai mult şi caută, la rândul ei, „modele” inedite (a creat un folder pe laptopul ei cu tatuaje pentru mami ).

Mi se pare o decizie greu de luat. Nu pentru că nu vreau tatuaj, ci pentru că nu ştiu unde să îl plasez. Şi pentru că nu ştiu ce să aleg 😀

6. Îmi doresc să petrecem o vacanţă diferită…

Nu am avut până acum nicio vacanţă exotică pentru că am fost mereu precauţi. Acum au crescut şi copiii şi m-aş încumeta să plec cu ei la distanţă de casă şi să descoperim lucruri noi de genul scuba-diving.

În urmă cu doi ani, am petrecut o vacanţă inedită: am luat copiii, haine şi bani şi am plecat într-un mic tur al ţării. Am oprit unde am avut chef, am stat unde ne-a plăcut. Ne-am informat, practic, pe măsură ce înaintam spre o zona, pe unde să mergem…A fost distractiv, am văzut multe locuri interesante şi am descoperit oameni ok.

Mi-aş dori să procedăm aşa în fiecare vacanţă.

7. Să mă întorc în timp

Dacă aş putea să mă întorc în timp, aş schimba câteva lucruri esenţiale care ne-au făcut viaţa grea şi urâtă. Aş schimba deciziile luate sub influenţa altora şi mai ales m-aş învaţa pe mine de la acea perioadă să am coloană vertebrală!

 

8.Mi-aş dori să fac homeschooling cu cei mici

E o dorinţă veche. Singura chestie cu care nu e de acord soţul meu (în rest, mă „lasă’ să mă dau singură cu capul de pereţi în ce priveşte educaţia copiilor; el intervine doar dacă cineva din afară dă semne că jigneşte/umileşte etc copiii).

Tot la categoria asta, intră o altă dorinţă veche: să ajut copiii săraci să înveţe, să îşi facă temele. Din lipsă de timp, nu am reuşit deloc să mă înscriu la un ONG care se ocupă cu activităţi de voluntariat. Sper ca alţii să se organizeze mai bine decât mine şi să facă ceva în acest sens.
9. Să avem o fermă cu animale, livada, seră
Parţial avem. Nu cred că vom merge mai departe, cine ştie dacă mai menţinem acest drum.

Visul meu este să ne producem singuri hrană, să ştim ce mâncăm noi şi copiii. Sper să reuşim până la urmă….viaţa e lungă, nu? Există totuşi nişte şanse de reuşită!

 

10. Să călătoresc în viitor

Mi-aş dori să văd ce se va întâmplă în viitor. Nu doar cu familia mea, ci în general.
Ştiţi că se spune în anumite cercuri că Jules Verne avea viziuni ori chiar ar fi putut călători în viitor altfel nu se justifică cum a putut să descrie cu lux de amănunte tehnologia timpurilor noastre 😉

Ar mai fi multe lucruri de dorit, unele realizabile, altele nu.

Mă gândesc să las loc şi altora şi să descopăr ce îşi doresc.

Vavaly 

Claudia

Coca

Geo

Simona

Raluca

Irina

Nicoleta