Etichetă: cititor

Schimbari, blog, bloggeri, colaborari, edituri, autori….


[Am scris articolul ascultand un playlist cu melodii cantate de Joe Cocker – sper sa il ascultati si voi cu placere.

]

 

In urma cu aproape un an scriam un articol despre scriitorii romani – generatia tanara.

La acea vreme luam decizia de a citi carti scrise de autori romani tineri incercand sa inteleg daca aduc sau nu un suflu nou literaturii nationale.

Nu banuiam nici cat negru sub unghie cum mi se va schimba viata si ce mult voi invata in lunile urmatoare.

Paradoxal, din lista initiala, nu am ajuns sa citesc decat carti scrise de Oana Arion, Corina Cindea, Corina Ozon, Ana Sandulescu, Natasa Alina Culea, restul ma asteapta cuminti (unele carti sunt in biblioteca, altele inca sunt in librariile online 😀 ).

Dar…..am adaugat alti autori romani pe lista mea de carti citite in 2016.

Voi mentiona cateva nume…..Cristina Nemerovschi, Cristina Otel.

Anul trecut pe vremea asta citeam multe carti despre viata (trecut si prezent) musulmanilor incercand sa inteleg mai bine (ma rog, teoretic cel putin) lucrurile care ma framantau.

In paralel citeam si carti de autori romani, americani ori australieni…A.D. participa activ cu prezentari de carti de dragoste (stiti ca eu eram un fel de…..secretara/dactilografa pentru ea, dar ma distram prea bine afland ce a citit, ce ii placea si ce nu).

Nu stiu daca vom continua sa publicam articole despre cartile citite de A.D. pentru ca este in varsta si anii si-au spus cuvantul asupra puterii sale, dar ma bucur ca o cunosc si suntem prietene, ca m-a determinat sa citesc ceea ce refuzam inainte si mai ales ca mi-a deschis ochii sa vad dincolo de ….cuvintele de pe o pagina.

Zilele trecute, pe facebook, s-a declansat un fel de vanatoare de vrajitoare cum o numeste A.D.

Se pare ca un grup de pustoaice a inceput sa trimita mesaje catre autoare si edituri solicitand intr-un mod agresiv si nesimtit sa li se trimita carti gratuite pentru recenzii.

Din ce am aflat, fetele nu stiu nici sa se prezinte, nici sa scrie elegant si au multe greseli gramaticale.

Dar eu nu stiu care este situatia pentru ca nu am vazut nicaieri vreun link catre acel blog abia deschis asa ca ceea ce am scris se bazeaza strict pe cuvintele postate de autoarele contactate de aceste fete.

Initial, m-am suparat.

Din primele postari reiesea ca bloggerii sunt un fel de cersetori care vor totul moca si ….va dati singuri seama ce se poate completa mai departe.

Am inteles ca nu am fost singura care a simtit aceasta marginalizare.

S-a facut o precizare (multumesc, Oana, pentru discernamant) prin care s-au facut diferentierile necesare.

Recunosc un lucru: prin prisma propriilor griji si probleme chiar nu am avut timp si nici rabdare sa citesc postarile in totalitatea lor asa ca nu stiu decat ce am apucat sa citesc pe facebook.

Am observat doar ca, de la discutia referitoare la noile „bloggerite”, s-a ajuns la acuze voalate intre edituri sau autoare.

Stiu ca existau frictiuni si banuiesc ca e normal cand discutam despre o piata neexploatata complet, dar….sentimentul meu e ca bloggerii au picat la mijloc ca un fel de arma usor de manevrat.

Nu imi place sa fac nici justificari, nici sa scriu articole despre astfel de subiecte asa ca voi spune doar cateva cuvinte referitor strict la parerea si deciziile mele.

In toamna am demarat cateva colaborari cu Literatura pe tocuri in cadrul campaniei #PromovamLiteratura, cu editura Herg Benet, editura All, Libris si Librex.

Nu am obiceiul sa cer carti, s-a intamplat sa refuz oferte pentru ca asa sunt eu. Ma ghidez dupa instinct de multe ori.

Din cate stiu in situatia mea sunt multe bloggerite care scriu articole despre carti si autori.

In urma cu mai bine de un an, o bloggerita (care nu face parte din acest grup) critica comenta faptul ca pe bloguri apar interviuri cu autori si nu intelegea de ce nu se  lasa acest lucru pe seama …revistelor, ziarelor si televiziunilor.

Elitismul acesta ma irita si, desi nu vreau sa critic pe cineva, as raspunde asa:

Rolul unui blogger este acela de a scrie propria parere despre un subiect. Daca a luat decizia sa puna niste intrebari unui autor, atunci o face strict prin prisma propriilor curiozitati si din dorinta de a descoperi omul din spatele cuvintelor.

Daca ati citit vreodata o revista de critica literara, puteti spune cu mana pe inima ca, la finalul unui articol, ati ramas cu informatii valoroase ori ca pe baza acelui articol ati decis daca sa dati banii pe o carte sau nu?

Eu am citit multa critica literara in tinerete 😛 .

In afara de cativa critici, niciunul nu e in stare sa redea in cuvinte ceea ce gandeste.

Acele cuvinte scrise de ei reprezinta doar elitism, o voma de cuvinte aruncate cat mai bombastic in dorinta de a arata ca un om obisnuit nu are cum sa inteleaga o fraza fara a apela la DEX de cateva ori!

Ce rol are un blog/blogger?

Niciunul!

Ca blogger nu esti critic, nu ar trebui sa lauzi excesiv …..ideea este ca un articol de pe un blog reprezinta parerea acelui om referitor la un subiect.

Daca ii place subiectul, aduce argumente interesante.

Daca nu ii place, desfiinteaza tot cu argumente.

[Mi s-a intamplat de cateva ori sa fiu atacata de 1-2 cititoare pentru ca nu le placea sa afle ceva referitor la o carte. Dar nu uitati ca un blogger asta face: isi spune parerea, argumenteaza ceva, traieste acele momente si le prezinta pe blog prin intermediul unui articol.]

Personal, am mers pe ideea ca autorul este om, ca a suferit pentru a crea acea carte si am incercat sa nu dau de pamant cu el/ea.

Si asta nu pentru ca as fi primit cartile de la o editura !

Am multe carti cumparate din banii mei tocmai pentru ca am vrut sa evit o astfel de conexiune ori umbra care sa planeze asupra cititorilor la lecturarea vreunui articol de-al meu.

Mi s-a intamplat ca o carte sa nu imi placa ori sa nu ii inteleg subiectul si am evitat sa desfiintez autorul/autoarea mergand pe acele idei mentionate mai sus.

In acele articole, veti observa ca in acele articole nu apare o fraza de genul „recomand aceasta carte”.

Asa cum se poate observa usor, am incercat sa grupez articolele in functie de edituri ca sa va fie usor sa le gasiti.

Sunt multe carti recomandate de pe amazon pentru ca A.D. m-a convins sa citesc in engleza ceea ce m-a ajutat enorm in 2016 din multe puncte de vedere.

Am incercat sa revin asupra articolelor mai vechi pentru a completa cu linkuri de fiecare data cand am aflat ca acele carti au fost traduse si la noi tocmai pentru a va fi usor sa le gasiti si voi daca va interesau.

Ce imi propun anul acesta?

Ma gandesc serios sa schimb stilul articolelor si sa adopt ideea fiica-mii care implineste curand 10 ani.

Ce parere aveti daca, atunci cand voi prezenta carti (scrise de autori romani ori straini), vor exista doua „criterii” de genul argumente pro si argumente contra?

V-ar fi mai usor sa decideti daca va place o carte si daca merita sa o cumparati?

Promit sa nu exagerez cu niciunul dintre argumente, ci sa incerc sa fiu cat mai realista, obiectiva si usor critica.

Mentionez ca, atunci cand am inceput sa scriu acest articol, am decis sa las loc ideilor sa curga fara a avea un plan dinainte stabilit.

Articolul nu este adresat decat cititorilor acestui blog si sunt chiar curioasa ce asteptari aveti voi de la Lecturi cu aroma de viata.

 

Anunțuri

Citesti? Primesti!


Editura Herg Benet organizeaza o campanie frumoasa pentru cititorii care comanda carti de pe site.

Campanie-Citesti-Primesti-toamna2016

Astfel…..

  • pentru orice comandă plasată pe site-ul hergbenet.ro
  • în perioada 1 septembrie – 30 noiembrie 2016
  • primiti cadou o carte surpriză
  • nu există o valoare minimă a comenzii (doar că un singur cadou va veni la comanda întreagă, nu la fiecare carte din comandă)
  • poți cumpăra chiar și dintre cărțile aflate deja la promoție (care sunt substanțiale, de altfel, de până la 75%).

O toamnă Herg Benet cât să te întinzi la citit atât cât vrei.

Detalii aici si aici

Despre cartile citite de mine de la editura, puteti citi aici

Micuţa englezoaică (Catherine Sanderson) – scurt rezumat


Cartea „Micuta englezoaica” am primit-o cadou de la o cititoare a blogului, în urmă cu mai mulţi ani. Am decis să transfer articolul de pe vechiul blog pentru că mi se pare interesantă cartea şi poate sunt oameni care doresc să o citească.
Copertă

Cartea povesteşte despre dorinţa unei bloggeriţei de a îşi cunoaşte cititorii!

Dar…mai bine să o iau cu începutul şi să vă povestesc despre ce este vorba în carte.

Micuţa englezoaică este pseudonimul sub care scrie Catherine – mămică, amica, secretara, partenera de viaţă a unui francez poreclit în carte Domnul Broscoi.

Catherine este o englezoaică îndrăgostită de limba franceză, de Franţa şi tot ce ţine de această cultură. De-a lungul anilor reuşeşte să se integreze în societatea francofilă.

Când pare să obţină ceea ce îşi doreşte, îşi dă seama că viaţa ei nu are sens. Totul se învârte în jurul fetiţei şi supranumită Mormoloc, al vieţii de familie şi al serviciului.

Treptat, descoperă lumea bloggerilor şi îşi ia numele de Petie Anglaise scriind, descriind, plângându-se de viaţă, lăudând aspecte ale vieţii etc. Rapid, intră în lumea mare a bloggerilor având un public numeros.

Dacă iniţial îşi doreşte anonimatul (ceea ce se poate spune despre aproape toţi bloggerii aflaţi la început), treptat îşi dă seama că nu e cazul să se ascundă în spatele pseudonimului, e bine să iasă în lume şi să descopere că e bloggeriţă, e femeie, e partener de discuţii egal…

Atunci când scrii un articol, înveţi să te cunoşti, să te cenzurezi, înveţi să prezinţi lucrurile cât mai obiectiv (unii subiectiv) şi aşa s-a întâmplat cu Catherine. Îşi da seama că viaţa alături de dl.Broscoi nu e ceea ce îşi doreşte şi caută să (re)devină independentă.

De aici şi până la următorul pas mai e doar un pic şi aşa cade în braţele unui cititor pasionat al blogului ei cu care are o aventură amoroasă (ce ciudat sună, nu?). Dar întrebarea care o tulbură este: James o iubeşte pe Catherine sau pe Petite Anglaise?

Tot aşa ajunge să întâlnească şi alţi cititori ai blogului şi alţi bloggeri cu care interacţionează, unii din ei devenindu-i prieteni.

Cartea are un final deschis care ne dă de înţeles că „femeia” şi-a recăpătat libertatea de a decide, voinţa de a fi ea însăşi, de a merge pe drumul ei indiferent ce îi rezervă viaţa.

Căutând pe google, am descoperit că a fost citită de mulţi alţi bloggeri aşa că sigur nu e o noutate pentru voi, dar sigur o noutate va fi tocmai blogul descoperit de mine: Micuţa englezoaică.

Dar surpriza cea mai mare a fost să îmi dau seama că ceea ce îmi atrăsese atenţia este corect: personajul Catherine este acelaşi cu autoarea Catherine! Şi iată şi surpriză mea de la final: există site-ul şi romanul este (cred eu) autobiografic : Petite Anglaise!

Ce sunt cititoarele de carduri de sanatate??!


De ceva vreme tot citesc despre implementarea cardurilor de sanatate, despre aducerea lor de catre postasi, despre utilitatea lor, despre cum ne vor schimba viata….

Noi inca nu le-am primit… inca le asteptam….

Din ce am aflat, cardurile de sanatate vor contine (sau contin deja!) intregul dosar medical al pacientului: date de identificare, numar de asigurat, grupa sanguina, Rh, daca suntem de acord sa donam organe (sincer, nu imi aduc aminte sa ne fi intrebat cineva ceva in acest sens asa ca nu inteleg ce ar putea sa apara pe cardul meu sau al vreunui membru al familiei mele), maxim 10 diagnostice medicale cu risc vital si maxim 20 de diagnostice care vizeaza boli cronice (se presupune ca nimeni nu supravietuieste cu mai mult de 10, respectiv 20 ?!? )

Aceste carduri ar trebui livrate pacientilor pana la sfarsitul lunii noiembrie de catre posta romana. De fapt, veti gasi in cutia postala un aviz prin care sunteti chemati la oficiul postal sa ridicati cardul (evident, trebuie sa aveti la voi buletinul de identitate ca sa puteti ridica cardul de sanatate).

Bun! Acum…daca tot ne-am lamurit cu privire la cardurile de sanatate, sa intelegem ce sunt cititoarele de carduri, nu?

Pai e simplu!

Cum ar putea medicul de familie sau orice medic la care apelati sa stie de ce boli suferiti, ce grupa sanguina aveti sau  ce tip Rh aveti, daca nu poseda un cititor de carduri?

Fiecare cabinet medical va avea cate un cititor de carduri pentru a facilita accesul la dosarul medical al pacientului. Indiferent ca discutam despre medicul de familie sau medicul de la policlinica ori spital, cititoarele de carduri trebuie sa existe altfel cardurile sunt inutile, corect?

Potrivit legislatiei in vigoare, nu veti mai putea apela la medic daca nu mergeti cu acest card de sanatate la voi. Exceptia o reprezinta situatiile de urgenta cand sunteti primit indiferent ca aveti cardul la voi sau nu.

Asadar, este nevoie de niste aparate care pot citi informatiile existente pe carduri. Aparatele sunt similare celor pentru cardurile financiare din cate am dedus eu (si cred ca am dreptate daca urmariti imaginea de mai jos).

Cititor carduri sanatate Idmag

 

Nu stiu exact cum functioneaza aceste aparate, dar banuiesc ca mai important e sa stie medicii cum functioneaza, corect? Presupun ca au primit deja instructiunile necesare pentru a utiliza aceste aparate. Sincer, nu cred ca e dificil sa le foloseasca din moment ce ele vor fi conectate la un calculator unde se vor afisa informatiile citite de pe card, corect?

Voi ce parere aveti?