Etichetă: generatie tanara

Schimbari, blog, bloggeri, colaborari, edituri, autori….


[Am scris articolul ascultand un playlist cu melodii cantate de Joe Cocker – sper sa il ascultati si voi cu placere.

]

 

In urma cu aproape un an scriam un articol despre scriitorii romani – generatia tanara.

La acea vreme luam decizia de a citi carti scrise de autori romani tineri incercand sa inteleg daca aduc sau nu un suflu nou literaturii nationale.

Nu banuiam nici cat negru sub unghie cum mi se va schimba viata si ce mult voi invata in lunile urmatoare.

Paradoxal, din lista initiala, nu am ajuns sa citesc decat carti scrise de Oana Arion, Corina Cindea, Corina Ozon, Ana Sandulescu, Natasa Alina Culea, restul ma asteapta cuminti (unele carti sunt in biblioteca, altele inca sunt in librariile online 😀 ).

Dar…..am adaugat alti autori romani pe lista mea de carti citite in 2016.

Voi mentiona cateva nume…..Cristina Nemerovschi, Cristina Otel.

Anul trecut pe vremea asta citeam multe carti despre viata (trecut si prezent) musulmanilor incercand sa inteleg mai bine (ma rog, teoretic cel putin) lucrurile care ma framantau.

In paralel citeam si carti de autori romani, americani ori australieni…A.D. participa activ cu prezentari de carti de dragoste (stiti ca eu eram un fel de…..secretara/dactilografa pentru ea, dar ma distram prea bine afland ce a citit, ce ii placea si ce nu).

Nu stiu daca vom continua sa publicam articole despre cartile citite de A.D. pentru ca este in varsta si anii si-au spus cuvantul asupra puterii sale, dar ma bucur ca o cunosc si suntem prietene, ca m-a determinat sa citesc ceea ce refuzam inainte si mai ales ca mi-a deschis ochii sa vad dincolo de ….cuvintele de pe o pagina.

Zilele trecute, pe facebook, s-a declansat un fel de vanatoare de vrajitoare cum o numeste A.D.

Se pare ca un grup de pustoaice a inceput sa trimita mesaje catre autoare si edituri solicitand intr-un mod agresiv si nesimtit sa li se trimita carti gratuite pentru recenzii.

Din ce am aflat, fetele nu stiu nici sa se prezinte, nici sa scrie elegant si au multe greseli gramaticale.

Dar eu nu stiu care este situatia pentru ca nu am vazut nicaieri vreun link catre acel blog abia deschis asa ca ceea ce am scris se bazeaza strict pe cuvintele postate de autoarele contactate de aceste fete.

Initial, m-am suparat.

Din primele postari reiesea ca bloggerii sunt un fel de cersetori care vor totul moca si ….va dati singuri seama ce se poate completa mai departe.

Am inteles ca nu am fost singura care a simtit aceasta marginalizare.

S-a facut o precizare (multumesc, Oana, pentru discernamant) prin care s-au facut diferentierile necesare.

Recunosc un lucru: prin prisma propriilor griji si probleme chiar nu am avut timp si nici rabdare sa citesc postarile in totalitatea lor asa ca nu stiu decat ce am apucat sa citesc pe facebook.

Am observat doar ca, de la discutia referitoare la noile „bloggerite”, s-a ajuns la acuze voalate intre edituri sau autoare.

Stiu ca existau frictiuni si banuiesc ca e normal cand discutam despre o piata neexploatata complet, dar….sentimentul meu e ca bloggerii au picat la mijloc ca un fel de arma usor de manevrat.

Nu imi place sa fac nici justificari, nici sa scriu articole despre astfel de subiecte asa ca voi spune doar cateva cuvinte referitor strict la parerea si deciziile mele.

In toamna am demarat cateva colaborari cu Literatura pe tocuri in cadrul campaniei #PromovamLiteratura, cu editura Herg Benet, editura All, Libris si Librex.

Nu am obiceiul sa cer carti, s-a intamplat sa refuz oferte pentru ca asa sunt eu. Ma ghidez dupa instinct de multe ori.

Din cate stiu in situatia mea sunt multe bloggerite care scriu articole despre carti si autori.

In urma cu mai bine de un an, o bloggerita (care nu face parte din acest grup) critica comenta faptul ca pe bloguri apar interviuri cu autori si nu intelegea de ce nu se  lasa acest lucru pe seama …revistelor, ziarelor si televiziunilor.

Elitismul acesta ma irita si, desi nu vreau sa critic pe cineva, as raspunde asa:

Rolul unui blogger este acela de a scrie propria parere despre un subiect. Daca a luat decizia sa puna niste intrebari unui autor, atunci o face strict prin prisma propriilor curiozitati si din dorinta de a descoperi omul din spatele cuvintelor.

Daca ati citit vreodata o revista de critica literara, puteti spune cu mana pe inima ca, la finalul unui articol, ati ramas cu informatii valoroase ori ca pe baza acelui articol ati decis daca sa dati banii pe o carte sau nu?

Eu am citit multa critica literara in tinerete 😛 .

In afara de cativa critici, niciunul nu e in stare sa redea in cuvinte ceea ce gandeste.

Acele cuvinte scrise de ei reprezinta doar elitism, o voma de cuvinte aruncate cat mai bombastic in dorinta de a arata ca un om obisnuit nu are cum sa inteleaga o fraza fara a apela la DEX de cateva ori!

Ce rol are un blog/blogger?

Niciunul!

Ca blogger nu esti critic, nu ar trebui sa lauzi excesiv …..ideea este ca un articol de pe un blog reprezinta parerea acelui om referitor la un subiect.

Daca ii place subiectul, aduce argumente interesante.

Daca nu ii place, desfiinteaza tot cu argumente.

[Mi s-a intamplat de cateva ori sa fiu atacata de 1-2 cititoare pentru ca nu le placea sa afle ceva referitor la o carte. Dar nu uitati ca un blogger asta face: isi spune parerea, argumenteaza ceva, traieste acele momente si le prezinta pe blog prin intermediul unui articol.]

Personal, am mers pe ideea ca autorul este om, ca a suferit pentru a crea acea carte si am incercat sa nu dau de pamant cu el/ea.

Si asta nu pentru ca as fi primit cartile de la o editura !

Am multe carti cumparate din banii mei tocmai pentru ca am vrut sa evit o astfel de conexiune ori umbra care sa planeze asupra cititorilor la lecturarea vreunui articol de-al meu.

Mi s-a intamplat ca o carte sa nu imi placa ori sa nu ii inteleg subiectul si am evitat sa desfiintez autorul/autoarea mergand pe acele idei mentionate mai sus.

In acele articole, veti observa ca in acele articole nu apare o fraza de genul „recomand aceasta carte”.

Asa cum se poate observa usor, am incercat sa grupez articolele in functie de edituri ca sa va fie usor sa le gasiti.

Sunt multe carti recomandate de pe amazon pentru ca A.D. m-a convins sa citesc in engleza ceea ce m-a ajutat enorm in 2016 din multe puncte de vedere.

Am incercat sa revin asupra articolelor mai vechi pentru a completa cu linkuri de fiecare data cand am aflat ca acele carti au fost traduse si la noi tocmai pentru a va fi usor sa le gasiti si voi daca va interesau.

Ce imi propun anul acesta?

Ma gandesc serios sa schimb stilul articolelor si sa adopt ideea fiica-mii care implineste curand 10 ani.

Ce parere aveti daca, atunci cand voi prezenta carti (scrise de autori romani ori straini), vor exista doua „criterii” de genul argumente pro si argumente contra?

V-ar fi mai usor sa decideti daca va place o carte si daca merita sa o cumparati?

Promit sa nu exagerez cu niciunul dintre argumente, ci sa incerc sa fiu cat mai realista, obiectiva si usor critica.

Mentionez ca, atunci cand am inceput sa scriu acest articol, am decis sa las loc ideilor sa curga fara a avea un plan dinainte stabilit.

Articolul nu este adresat decat cititorilor acestui blog si sunt chiar curioasa ce asteptari aveti voi de la Lecturi cu aroma de viata.

 

Despre „Te iubesc, orice culoare ai avea!” (Mihaela Cosescu) şi nu numai


La începutul lunii mai, am cumpărat această carte şi scriam despre ea pe celălalt blog (care se va închide în vara aceasta).

Poate nu aş mai fi scris despre carte încă o dată, dar nu mă pot abţine.

Nu o cunosc pe Mihaela sau mai bine spus nu auzisem de ea până când am cumpărat cartea. Scrie pe site, dar nu am citit eu până acum. Am şi eu lipsuri ca orice om. După ce am comandat cartea, am primit telefon pentru confirmare şi pentru că Mihaela dorea să ne scrie o dedicaţie.

Am mai discutat puţin pe chatul fb cu alte două ocazii şi pot spune că am descoperit o mămică deschisă, cu idei clare şi foarte hotărâtă.

Nu vreau să reiau ceea ce am scris pe celălalt blog (dacă doriţi să citiţi, am lăsat link mai sus). Ceea ce vreau să spun este altceva.

Mă îngrozeşte să constat că oricine are bani poate să publice o carte. Dacă are şi un minim de relaţii, îşi face o publicitate pe care eu personal o consider nemeritată.

Poate sunt eu cum sunt, dar nu mi se pare corect pentru oameni ca Mihaela care scriu din pasiune şi reuşesc să o facă exact aşa cum trebuie (uneori degeaba ai pasiune dacă talentul lasă de dorit ori dacă nu reuşeşti să transmiţi mesajul potrivit publicului ţintă).

Mă uit la anunţurile date pe fb, în ziare si magazine online şi mă întreb cum reuşesc unii să îşi vândă cărţile când, după ce le frunzăreşti oleacă, te miri cum au avut curaj săscoată capul pe uşa editurilor, nu mai zic să organizeze lansări una şi una.

Acum….poate sunt eu mai ciudată şi refuz să cumpăr ceva doar pentru că aşa „trebuie să ne susţinem unii pe alţii”, dar….dacă e vorba să dau banii pe ceva şi să susţin pe cineva, prefer să o fac numai dacă ştiu despre ce este vorba.

Nu vreau să vă spun să cumpăraţi cartea x ori cartea y, pot doar să vă sfătuiesc sincer să frunzăriţi o carte înainte să o cumpăraţi, să vă gândiţi bine dacă merită banii şi nu doar să vă gândiţi la primirea unui autograf.

Cartea Mihaelei a fost una dintre acele pariuri pe care le faci cu proprii bani fără să ai habar dacă faci bine sau nu să o cumperi.

Acum, după ce am cumpărat-o & citit-o şi după ce am plâns pe rupte amintindu-ne de anii trecuţi (citiţi articolul şi veţi înţelege la ce mă refer), recunosc sincer că voi mai paria odată pe Mihaela şi că abia aştept să publice următoarele cărţi pe care le-a promis 🙂

Ca să fie lucrurile clare, mai sus mă refeream la cărţile cu, despre şi pentru părinţi şi copii.

Ca să fie şi mai clar, voi spune următorul lucru: avem tineri scriitori minunaţi (nu doar în sfera parentingului, ci în general) ce merită promovaţi cu adevărat. Aştept să văd pe bloguri articole sincere care să arate că autorii acestora au citit şi au înţeles, nu doar că laudă pe cineva de teamă că aceştia se vor supără dacă se vor întâlni la un moment dat. Sper să aibă curaj mai mulţi bloggeri să scrie şi să comenteze despre cărţile pe care le-au citit indiferent că le-au cumpărat sau le-au primit cadou.