Etichetă: scriitor

Nopti la Monaco – Natasa Alina Culea (recenzie)


Descriere carte

nopti-la-monaco-4313-2

Nicoleta Dragomirescu este o fata care a invatat sa supravietuiasca, sa se adapteze la tot ce i-a aruncat viata in fata.

Cum s-ar zice: a invatat nu doar sa faca limonada din lamai, ci si sa le transforme intr-un cocktail demential!

 

 

 

 

 

Pro cumparare carte

Pana acum am citit tot ce a publicat Natasa si am ramas impresionata de imaginatia de care da dovada, de modul in care reuseste sa prezinte situatii reale, concrete imbinandu-le cu actiuni romantice.

Personajul feminin este puternic conturat, ca de obicei.

Fara teama, autoarea creioneaza un personaj care are multe defecte si o singura calitate – aceea de a se adapta la orice situatie aparuta, gratie inteligentei native cu care a inzestrat-o natura.

Asadar….luam o fetita crescuta intr-o zona saraca, cu o familie tipic romaneasca in care toti se gandesc doar la supravietuirea de pe o zi pe alta si o aruncam in diferite situatii care ii contureaza caracterul.

Celelalte personaje sunt importante strict prin prisma rolului lor catalizator in evolutia si schimbarile din viata Nicoletei, devenita Nika in noua ei viata.

Imi place enorm eleganta de care da dovada Natasa atunci cand insereaza scene dramatice ori erotice.

Putini autori reusesc sa suscite imaginatia cititorilor dand doar acele elemente necesare, fara a cadea in capcana amanuntelor care, nefolosite corect, pot distruge toata scena creata.

Cartea aceasta m-a surprins un pic prin faptul ca autoare a inserat si note ironice si amuzante care dau savoare personajelor si prezentarii imprejurarilor in care se desfasoara anumite scene.

Sper ca astfel de insertii sa apara mai des in cartile autoarei pentru ca imi place mult cum le foloseste pentru a ironiza, spre exemplu, modul de viata al unei familii tipic romanesti.

Desi personajele si scenele, locurile si actiunile sunt perfect reale, autoarea duce totul in lumea aparent de neimaginat a irealului.

Pare ireal pentru oamenii obisnuiti ca o fata sa fie trimisa sa incheie contracte de milioane de dolari/euro ?

Pare ireal pentru cititor ca Nika sa reuseasca sa scoata capul la suprafata cand totul pare sa o traga in tenebre mai rau ca o mlastina neiertatoare?

Pare ireal pentru toti ca o fiinta sa aiba atatea defecte, dar sa o indragesti atat de mult tocmai pentru ca reuseste sa supravietuiasca intr-o lume in care nu s-a nascut si din care, teoretic, nu ar fi trebuit sa faca parte?

Contra cumparare carte

Daca nu va place sa cititi carti romantice cu final fericit, nu cumparati cartea.

Daca nu va place ideea sa cititi despre un personaj auto-didact, nu cumparati cartea.

Daca nu va place sa descoperiti o lume dincolo de ceea ce traiti voi, nu cumparati cartea!

Concluzii

Cartea „Nopti la Monaco” reda o imbinare frumoasa intre scene realiste, personaje creionate parca dupa tiparele unei Mata Hari moderne, pe de o parte, si romantism, naivitate, simplitate, pe de alta parte.

Nu prea am citit carti care sa imbine intr-un mod asa de armonios aceste elemente, iar din acest motiv autoarea mi-a castigat (din nou) respectul.

Apreciez mult faptul ca isi mentine subtilitatea si eleganta, inserand note ironice pentru a da savoare personajelor sau anumitor scene.

Nika este un personaj puternic, asemeni celorlalte personaje create de Natasa.

Si totusi este diferita de celelalte personaje feminine din cartile precedente tocmai pentru ca Natasa a creat-o cu defecte.

Nika nu este perfecta, dimpotriva.

Ciudat….as zice ca este un fel de fata naiva care face orice pentru a supravietui!

Finalul imi place mult!

Fin, elegant, subtil!

Personal, abia astept noul roman al Natasei – „Legamintele macilor„. Sunt curioasa cum ne va surprinde autoarea!

Recomandare

Daca doriti sa comandati cartea, o puteti gasi pe site-ul Librex cu pret redus de 28 ron.

Update: va mai spun un lucru?

Pe amazon, gasiti doua dintre cartile Natasei !

Este vorba despre „Marat” si „Natasa, barbatii si psihanalistul”. Click aici pentru comanda pentru cei din afara tarii.

 

Anunțuri

Interviu Ana Săndulescu (autor „Anamneza”)


Spuneam în urmă cu ceva vreme că voi încerca să citesc şi cărţi scrise de autori români contemporani pentru că simt că există câteva mici comori ce pot deveni foarte cunoscuţi (nu datorită mie, nu aş îndrăzni să îmi arog un asemenea drept, ci datorită TALENTULUI lor) dacă le acordăm o şansă.

În colaborare cu editura Herg Benet, am demarat acest proiect care, momentan, m-a surprins din multe puncte de vedere.

Pentru că m-a impresionat destul de mult cartea scrisă de Ana Săndulescu, am rugat-o în urmă cu câteva săptămâni să răspundă la câteva întrebări. Mă bucur mult să constat că a răspuns la „apel”. Şi mai mult mă bucur că a acordat atenţie şi a răspuns în stilul ei caracteristic.

 

1. Cum ţi-a venit ideea să scrii “Anamneza”? Reflectă ceva din viaţa ta ori e, pur şi simplu, ficţiune?

Pentru mine, scrisul are, a avut şi va avea o importanţă vitală. Scrisul ca parazit, narcotic, pansament, boală, scrisul ca cel mai bun prieten, ca tratament, merge mână în mână cu cititul, altă pasiune pe care o practic cu regularitate. Ca să fiu mai specifică, caut să citesc minim două ore pe zi, de obicei seara. În condiţiile astea ideea de a scrie o carte a venit natural când deja aveam strânse foarte multe note de jurnal, fragmente şi povestioare dintr-o altă lume. Ca orice artist, am pus în arta mea atât fragmente inspirate din realitatea imediată, cât şi nebuniile imaginative din capul meu, dar o poveste e o poveste şi sunt fericită că „Anamneza” stârneşte curiozitatea cititorului.

 

2. “Anamneza” a fost cumva influenţată de filmul Awake (Sub anestezie, 2007)? Citind cartea şi gândindu-mă la copertă, acesta a fost sentimentul pe care l-am avut.

M-am uitat la trailer adineaori, ca să îmi amintesc despre ce este vorba; au trecut totuşi 9 ani de când a apărut filmul. Există o anumită similitudine: senzația persistentă de sufocare. Coperta înnecată a „Anamnezei” perpetuează starea protagonistului din film. Un om a cărui corp neputincios e răsfirat pe o masă de operaţie, sub o anestezie care nu şi-a făcut efectul. Lipsit de control pe mâna unui/unor? doctori care par să fie dispuşi să îl saboteze. Ce senzaţie teribilă să te abandonezi în felul ăsta. În afară de asta, în afara acestei senzaţii, nu mai am alte amintiri cu acel film. Să nu uităm de toate acele cărți, seriale, ochi și situații pe care le-am întâlnit sau pe care le-am visat; toate au contribuit câte puțin la „Anamneza”.

 

  3.“Anamneza” este prima ta carte. Acesta este un stil pe care intenţionezi să îl abordezi şi la următoarea carte? Apropo’, când publici următoarea carte?    

Voi căuta să schimb stilul/stilurile din carte, altfel ar fi confortabil, nu? Scrisul a încetat de mult să fie o inspirație de moment și a devenit o parte din programul meu zilnic. Modificarea fragmentelor, testarea altor artificii, diferite persoane și perspective, toate acestea denotă dinamism și varietate, iar la final, mi-aș dori ca scrisul meu să fie perceput ca fiind creativ, bine documentat și imprevizibil. În privința publicării celui de-al doilea volum, pot să îți spun că  lucrez la mai multe proiecte în același timp și că voi publica ceva doar când voi fi mulțumită de acel text.

 

4. Ai ales intenţionat acest stil de lucru (gen jurnal-anamneză – mers în trecutul apropiat/trecutul îndepărtat pornind de la prezent şi ajungând iarăşi în prezent)?

A fost un joc fascinant, intenționat, acesta al timpului actual – rememorare – prezent – continuarea prezentului, întoarcere și tot restul. Faptul că, în paralel, aflăm informații din notele de jurnal ale Dorei – mama Luisei – este cu atât mai enigmatic. La nivel psihologic, Jurnalul Dorei justifică multe din alegerile neconvenționale ale fiicei sale.     

 

5. Dacă ar fi să recomanzi cuiva să citească această carte, la cine te-ai gândi?

Oamenilor obraznici, dar și celor care sunt foarte, foarte… cuminți.

 

6. Te-ai gândit că “Anamneza” ar putea deveni un film sau o piesă de teatru?

Cât am scris la cartea asta, vedeam totul ca într-un film. Până și pasajele meditative, pentru că majoritatea izvorau din capul Luisei: într-o bibliotecă, pe stradă, într-un bar, la facultate, pe patul de spital sau dintr-o amintire “blurată”. S-a mai făcut asociația asta cinematografică și e bine că „Anamneza” oferă o experiență vizuală bogată, cu un scenariu detaliat, multilateral, însă la noi în țară nici măcar traducerile în limbile de circulație internațională nu merg bine, iar ecranizarea a mai mult de un roman contemporan pe an e o utopie.

 

7. Cum te-ai gândit să construieşti personajul Luisa?

M-am uitat în Oglinda lui Erised. Doar că în loc să văd un personaj fericit, am construit opusul. De acolo am luat ce era mai sensibil, mai autentic, mai de neînțeles și l-am pus pe hârtie.  

 

 8.Care personaj ţi-a dat cel mai mult de furcă la crearea lui?

Jurnalul.

Pentru că trebuia să fie o voce separată de Luisa. O voce perfidă. Pragmatică. Rece.  

În aceeași măsură, mi-a fost greu să o creez pe Dora, dar nu din motive literare, ci emoțional. Pentru că o salvează pe fiica ei de la înec. Pentru că are părul tuns scurt și e o visătoare. Pentru că am iubit-o ca pe propria mea mamă.  

 

9. În “Anamneza”, există şi ceva din experienţa personală transpusă în acţiunile/gândurile vreunui personaj?

Cred că în toate personajele mă regăsesc câte puțin. Dar cel mai mult în Luisa, care este și protagonista cărţii. Uite, de exemplu, eu chiar am urmat Facultatea de Economie. 🙂  

 

    10.Ce tip de abordare preferi? Prezentare online sau întâlnire personală cu cititorii?

           Cu toate activităţile în care un om este prins de-a lungul zilei, de la sport, serviciu, gătit 🙂 , puţină curăţenie, scris, mmm… nu prea e timp să te vezi cu toată lumea, şi atunci, da, e preferabil o discuţie online. Dar într-o zi de week-end o plimbare în parc e bine-venită. De altfel, am onorat toate întâlnirile de până acum.

Mulţumesc mult!

 

Nu cred că mai sunt multe de adăugat, cred că v-aţi făcut deja o părere despre Ana şi sper că aţi decis să citiţi romanul ei. Personal, abia aştept să văd cu ce ne surprinde data viitoare.

Referitor la filmul menţionat, voi scrie o scurtă recenzie în curând ca să lămurim cititorii că nu este vorba despre un pacient lăsat la mâna doctorilor din cauza cărora nu a mers bine anestezia, ci are multe subtilităţi şi multe adevăruri ascunse, vorbeşte despre sacrificiu, despre iubire, despre moarte. Este un thriller care crează cadre în cadre şi alte cadre, purtând cinefilii prin experienţe greu de imaginat.

Mulţumesc, Ana, pentru acordarea interviului. Nu ştiu cum se spune….”spor la lucru”, „inspiraţie maximă”…..Alege tu varianta potrivită 😉

Anamneza – Ana Săndulescu


O carte grea, deloc uşoară, despre viaţă, despre zbaterile sufleteşti inerente, despre alegeri, despre fuga de realitate, despre copleşire sufletească, psihică…pe care o pot sintetiza în următoarele versuri scrise în urmă cu peste 40 de ani de cineva care simţea exact ca personajul din carte

Să mor puţin

Atât aş vrea

S-aud ce zice lumea

Să ştiu de-s fericit

Nimic n-am auzit

Când tu ai spus

La lume că-s cel iubit.

Aş vrea să mor puţin

Să mor odată

Ş-apoi să reînvii

Să văd ce se petrece.

Ce zice lumea de mine

C-am fost o dată Bun

Acum nimeni nu ştie

Că pe alee-n cimitir

Vei găsi o cruce mare

Gravată cu un nume

Ce străluce-n soare

Ce şi-a pus la talpa crucii

Ofilitul trandafir

Aş vrea să mor puţin

O dată doar

Să ştiu că-n veci şi veci

Libertatea e un dar.

Mi-e greu să ştiu că mor

Pe altă lume mă cobor

Mi-e greu şi nu m-aş teme

Căci ştiu că aceste rânduri

Vor fi cândva poeme.

Vor fi şi vor rămâne

C-au fost şi nu mai sunt

Să-ţi aminteşti de mine

Cu dragoste oricând.

(Să mor puţin/M.D.)

 

Să ajungem la cartea de faţă…

Coperta-Anamneza-Ana_Sandulescu

Iniţial, am ales această carte din două motive:

1) coperta este absolut genială şi se potriveşte perfect cu titlul
2) titlul îmi aduce aminte de unul dintre filmele mele preferate intitulat…”Sub anestezie”

Ce înseamnă „anamneză„?

Un fel de „chestionar” pe care îl completezi ori la care răspunzi pentru a ajuta medicul să înţeleagă cine eşti, ce istoric ai, antecedente medicale personale/de familie etc.

La ce film mă refer?

Un film mai vechi, din 2007, care mă duce mereu cu gândul la ce înseamnă uneori un cuvânt, un gest…cum te trădează ceva şi viaţa ţi se schimbă. Filmul se numeşte „Sub anestezie” (Awake) şi reprezintă tot un fel de anamneză a personajului, a personajelor dacă vreţi! Posibil că acest film să o fi inspirat pe autoare….sau nu!

Despre carte:

Când am început să citesc, am avut câteva flashuri din viaţa mea…Nu, nu pot spune că mă regăsesc, dar pot spune că rândurile personajului Luisa parcă reprezintă gândurile şi „peripeţiile” a două persoane pe care le cunosc…..o fată de numai 17 ani care devine personaj sub acoperire pentru ofiţerii de la crimă organizată ….două personaje, un jurnal, două identităţi, o viaţă sau mai multe schimbate definitiv….

Ce pot spune?

Iniţial, după primele rânduri îmi venea să las cartea….am hotărât să citesc mai departe…foarte dureroase trăirile personajului, foarte reale, excepţional descrise de autoare.

Cred că mulţi adolescenţi se regăsesc în negura sentimentelor, a trăirilor, a acţiunilor şi reacţiilor acestui personaj şi anturajului său.

Poate unii dintre voi sunt la această vârstă, poate alţii aţi trecut deja de ea….vă mai aduceţi aminte de vârtejul în care vi se părea că vă învârtiţi? de faptul că trăiaţi mereu cu impresia că sunteţi neînţeleşi de ceilalţi şi că numai un gest teribilist vă poate ajuta să SIMŢIŢI?

Cartea este minunat creionată de Ana Săndulescu. Te duce când în trecutul îndepărtat, când în trecutul apropiat…..te ajută faptul că totul este scris sub formă de note de jurnal, de trăiri ale personajului Luisa, dar şi ale Dorei….

Fraza cheie?

…există oare un capăt al drumului?

După ce citeşti, rămâi pe gânduri….te întrebi cum ai fi acţionat tu…..încerci să îţi aduci aminte cum erai tu la vârsta aceea….te întrebi dacă totul părea aşa întunecat şi fără speranţă (personal, îmi aduc aminte că, la acea vârstă, trăiam cu impresia că viaţa este mult prea scurtă şi de neînţeles, că adulţii nu pricep nimic şi că noi adolescenţii ne chinuiam să găsim rezolvarea misterelor lumii, cheia spre liniştea sufletească)…

Aş vrea să spun atâtea şi totuşi nu găsesc cuvintele potrivite. Ca să înţelegi această carte trebuie să o citeşti cu sufletul, nu cu mintea. Ca să simţi ce trăieşte personajul trebuie să ai mintea deschisă la fel ca şi inima, să fii capabil să te recunoşti în acele trăiri şi să nu îţi fie ruşine că simţi ori ai simţit aşa ceva, să fii capabil să înţelegicând a intervenit….maturizarea!

Vă recomand cartea şi mai ales o recomand adolescenţilor! Se vor regăsi în ea şi vor înţelege că nu sunt singuri! Vor înţelege că maturizarea vine şi ea….aşa cum cartea descrie câţiva ani din viaţa Luisei….maturizarea vine cu preţul anumitor lucruri!

Am fost întrebată dacă recomand cartea sau nu.

Aş răspunde astfel: depinde efectiv de starea pe care o ai când citeşti cartea. Ceva similar (mă refer la fraze, nu la stilul autoarei) am citit în urmă cu câţiva ani şi nu mi-a plăcut deloc (mă refer la Şoseaua Căţelu 42). Acum am avut altă stare de spirit şi am înţeles altfel cartea, genul…În acest moment al vieţii mele, cartea a venit la fix.

Ca idee….cartea nu e despre o poveste romantică, nu e despre ceva clasic….e scrisă ca un jurnal; cu menţiuni rapide uneori, alteori mai multe informaţii….în esenţă este vorba despre viaţă, moarte, depresie, relaţii, supravieţuire….finalul este neaşteptat aş zice….de fapt, este vorba de un „final” vizibil şi unul sugerat…care te face să vrei să iei de la început cartea…
Conturul personajelor este creionat efectiv din frânturi…..cititorul pune cap la cap crâmpeiele de informaţii ca să înţeleagă personajele….Este interesant acest stil, aş zice că e genul de carte în care mulţi se regăsesc chiar dacă nu au curaj să recunoască cu voce tare acest lucru.

Aş zice că, fără a încerca să dau conotaţii mai largi decât a dorit autoarea, cartea este precum viaţa…se repetă anumite evenimente, gravitează aceiaşi oameni în jurul aceleaşi probleme, uneori răspunsul se află unde nu te aştepţi, dar poate, de fapt, nici nu e un răspuns, ci tot o linie pe răbojul vieţii…

Referitor la autoare….consider că a dat dovadă de mult curaj să scrie o astfel de carte care numai comercială nu este, riscând să nu o vândă, dar mergând pe „mâna” talentului şi a inspiraţiei.

Sunt momente în viaţă când doreşti să te rupi de realitate şi să citeşti numai cărţi spumoase, sunt momente când simţi nevoia de o doză de realism-pesimism. Nu ştiu de ce, dar cumva acest stil îmi aduce aminte de Ion Lăncrănjan, Liviu Rebreanu, Marin Preda….mă refer la duritatea vieţii, la prezentarea sentimentelor şi gândurilor reale ale oamenilor, a personajelor…

Vrajitoarele – Roald Dahl


Dupa ce a citit cartea „Matilda”, Daria si-a dorit sa descopere si alte carti scrise de Roald Dahl. I-am cumparat „Vrajitoarele ” pentru ca imi aduceam aminte de filmul cu acelasi nume pe care il vazusem cu multi ani in urma.

Nu imi vine sa cred ca autorul britanic a publicat cartea in 1983 cand eu aveam 3 ani, iar acum, dupa aproape o viata, copiii mei o citesc si se bucura de ea de parca ar fi ceva iesit din comun. Asemeni lui Jules Verne, probabil ca si acest autor va ramane in memoria generatiilor de cititori dornici sa descopere povesti interesante in spatele copertilor misterioase si a titlurilor minunat alese.

Povestea baietelului si a bunicii lui norvegiene care lupta impotriva vrajitoarelor care puneau la cale sa transforme toti copiii din lume in soricei este deja celebra in intreaga lume.

Vrăjitoarele (Roald Dahl)

Pagina de pe site-ul autorului este colorata si cu linkuri interesante asa ca va invit sa o accesati. Un audio extract gasiti aici, vocea apartine Mirandei Richardson.

Sunt curioasa cati dintre voi ati vazut filmul ori ati citit cartea alaturi de cei mici 🙂